Pentru iubitorii si cunoscatorii sportului, numele Simonei Andronic le-a ramas in mnemorie de pe vremea cand facea parte din echipa de gimnastica a SC Bacau. Silita sa abandoneze timpuriu sportul pe care l-a practicat de la o varsta frageda, Simona a ales o meserie legata de activitatea pe desfasurata timp de 12 ani, aceea de psiholog. In prezent este angajata la ISU Bacau, pe aceasta functie.
“Pe mine nu m-au dus parintii de mana sa fac sport“, spune capitan Simona Andronic, actualmente Potorac, angajata pe functia de psiholog la Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta “Mr. Constantin Ene” al judetului Bacau. Si are dreptate. Pe vremuri, antrenorii, indiferent de profilul activitatii pentru care aveau specialitate, mergeau din scoala in scoala, colindau terenurile de joaca dintre blocuri, in cautarea de noi talente. De aceea afirma Simona Andronic aceste lucruri. ”Aveam doar trei ani cand, d-l Cornel Agop si d-na Eugenia Prisecaru au intrat pe usa gradinitei in care invatam si m-au chemat la sala de sport , pentru selectie la gimnastica. Asa ca pot spune ca nu parintii m-au dus sa fac sport, primii pasi i-am facut singura”, isi aminteste fosta gimnasta nascuta in Bacau, in 1974. “Ceea ce este de remarcat e faptul ca parintii au trebuit sa dea semnatura ca sunt de acord ca, dupa ce terminam orele, sa ma deplasez singura la sala de gimnastica, pentru antrenamente. Asa ca de mica m-am obisnuit cu independenta, cu acest mod de viata”, spune Simona Potorac. Si erau antrenamente destul de intense, cu multa incarcatura, Cornel Agop fiind recunoscut ca un antrenor extrem de pretentios si care a scos multe sportive de frunte ale gimnasticii romanesti. “La opt ani am participat la primul meu concurs. Nu ma specializasem la un anumit aparat, la o anumita proba. D-nul antrenor Agop, ne observa pe fiecare si, in functie de aptitudinile dovedite, ne indruma catre proba in care puteam face performanta. N-a fost cazul meu. Devenisem un om de echipa, specialitatea mea era, daca pot spune asa, proba de…individual compus! Eram apreciata ca o gimnasta care excela prin forta, la sarituri si sol”, isi aminteste actualul psiholg al pomnpierilor bacauani.
Abandon la 15 ani!
Primul concurs de anvergura la care a participat gimnasta de la SC Bacau a fost cel de la Bucuresti, din 1983, cand de-abia trecuse de opt ani, in cadrul Campionatului National de juniori al Romaniei, categoria IV-a si a III-a. Au urmat apoi concursuri internationale care, de obicei, se disputau intre SC Bacau si SC Leipzig, din RDG, devenita partenera traditionala a bacauanilor. “Primul meu succes notabil a fost acea participare cu echipa SC Bacau la Campionatul Natioinal de seniori al Romaniei. Nu aveam decat 11 ani. Devenisem o concurenta obisnuita la juniori, ma adaptasem mai bine”, spune Simona Andronic. Cariera de gimnast presupune foarte multe accidentari. Este un sport destul de dur, unde o cazatura iti poate provoca multe probleme. La fel s-au petrecut lucrurile si cu Simona Andronic. “Desi suferisem multe accidentari, picioare in ghips, maini rupte, cucuie, contuzii, nu ma descurajasem. Insa, la varsta de 15 ani, am avut un accident mult mai serios iar medicii mi-au recomandat sa nu mai fac sport de performanta, doar sa ma antrenez. Am fost nevoita sa abandonez sportul pe care il indragisem de la o varsta destul de frageda si care a presupus multe sacrificii din partea mea”.
Psihologia… unei gimnaste
”Am luat premiul intai din clasa intai pana intr-a XII-a. Invatam foarte bine. Devenisem foarte disciplinata. Viata de gimnasta m-a facut sa simt astfel sportul. Primeam mesaje de incurajare de la antrenori, ma simteam imbarbatata. Asa ca eram atrasa catre psihologie, iar, dupa terminarea liceului, am decis sa ma dedic meseriei de psiholog. Am dat examen la Facultatea de Psihologie a Universitatii Bucuresti, am reusit si in 1966 am absolvit-o cu brio, fiind angajata in cadrul Ministerului Apararii Nationale, ca psiholog. M-am casatorit, iar din 2007, m-am intors acasa, angajandu-ma ca psiholog in cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta “Mr. Constantin Ene” al judetului Bacau. Este o meserie care imi place. Viata de sportiv de performanta m-a ajutat foarte mult. Si nici nu e departe de ceea ce faceam in sala de gimnastica. Si aici este discplina si multa munca. In plus, este un colectiv minunat”, spune cpt. Simona Potorac. Este numele luat dupa casatorie, sotul fiind angajat in cadrul MapN. Au o fetita de 11 ani, care, era si normal, practica sportul. “Joaca volei si face parte din formatia de dansuri de societate de la clubul Autentic. Este foarte inteligenta, invata foarte bine si este extrem de talentata. Deosebirea este ca, pe vremea cand incepusem eu sa fac sport, aveam tot ce ne trebuie de la club. Acum, indiferent de sportul pe care-l practica copiii nostri, trebuie, ca parinti, sa bagam mana adanc in buzunare. Echipament, bani de deplasari, de cantonamente. Se vorbea pe timpul meu de asa ceva?”, spune Simona. Ma uit in biroul cpt. Simona Poitorac. Un deva, intr-un colt, un cantar. “Nu este o deformatie profesionala, dar asa ar trebui sa faca orice femeie care tine la alura ei, la corpul ei. Sa se cantareasca zilnic. Pentru ca, in acceptiunea mea, si felul in care arati din punct de vedere al corpului, denota caracterul”. Este sfatul unei foste gimnaste, actualmente psiholog in cadrul ISU Bacau, pe care aceasta il da femeilor, cu cateva zile inainte de 8 Martie.
