Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale a elaborat proiectul Legii Asistentei Sociale. “Pseudo-dezbaterea” a constat dintr-o sedinta publica programata miercuri 13 aprilie. Conform practicii deja “implementate” nici de aceasta data parlamentarii opozitiei nu au fost invitati la aceasta actiune iar participarea din initiativa proprie ar fi fost un exercitiu fara succes. Poate parlamentarii opozitiei nu mai conteaza pentru actuala putere dar neglijarea furnizorilor de servicii sociale care si-au manifestat constant dorinta si disponibilitatea de a participa la dialog deschis, la elaborarea tuturor proiectelor de acte normative şi de a face parte din grupurile de lucru reprezinta o “aroganta” inadmisibila. In ultimii doi ani, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a iniţiat şi promovat discretionar acte normative cu impact direct asupra întregii societati.Dintr-un Cod Social, discutat initial, s-a ajuns la Proiectul Legii Asistentei Sociale care urmează să modifice un pachet de cca 15 acte normative cu incidenţă în materie. Aplicarea acestei legi va fi insa conditionata de elaborarea altor acte normative, legi speciale pentru reglementarea functionalitatii si serviciilor sociale. Din analiza documentului “impus” si “formal discutat” evidentiez urmatoarele carente: Nu este argumentata sub nici-o forma intentia de desfiintare a unor agentii din domeniul social – ANPH, ANPC si comasarea lor intr-o singura agentie,in prezent desfiintata si infiintarea altora noi; Actualul Proiect impune atributii si obligatii suplimentare Autorităţilor administraţiei publice locale, mult disproportionate in comparatie cu sustinerea financiara pe care acestea o au prognozata pentru componenta sociala; Cui aparţine responsabilitatea asigurării fondurilor necesare funcţionării domeniului asistentei social in contextul noilor reglementari?Este de remarcat faptul ca unele articole din aceast proiect de lege sunt formulate incorect sau contin termeni necunoscuti pentru cei din administratia publica locala (functii ce nu se regasesc in nomenclatorul de meserii). Iata cum intelege ministrul Botis potrivit acestui proiect sa acorde serviciile sociale : îngrijire personală la domiciliu – formal si informal, in centre de rezidenta-inexistente sau insuficiente si prin voluntariat. Cat despre ingrijirea informală aceasta se asigură de catre membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană necalificată care îşi asumă responsabilitatea îngrijirii persoanei iar ingrijirea formală se asigură de persoana calificată, certificată profesional, în condiţiile legii. Cum crede legiuitorul ca prieteni sau vecinii isi vor asuma raspunderea responsabilitatii ingrijirii unei persoane cu handicap? Cine vor fi aceste persoane calificate. certificate profesional daca asistentii personali sunt disponibilizati ? Sunt numai cateva aspecte asupra carora noi, cei din Opozitie am fi avut solutii dar lipsa dialogului din partea factorilor guvernamentali produce grave prejudicii.
Senator Elena Mitrea,
Membra a Comisiei de Munca , Familie si Protectie Sociala, Membra a Comisiei pentru Egalitate de Sanse
