FC Barcelona s-a calificat în finala Ligii Campionilor, după ce a încheiat la egalitate, scor 1-1, meciul retur cu Real Madrid. Catalanii au deschis scorul prin Pedro, echipa din capitala Spaniei înscriind golul unei mici speranţe prin Marcelo.
Nemaiavând ce pierde după 0-2 pe Bernabeu, Jose Mourinho, despre care presa din Madrid a scris că a rămas să urmărească meciul din faţa televizorului la hotel, a trimis pe teren o formulă ofensivă, în care şi-au făcut loc Di Maria, Kaka, Higuain şi Cristiano Ronaldo. Debutul partidei a dat senzaţia că Realul poate forţa revenirea. Aşezare curajoasă, multe pase, entuziasm. Însă madrilenii, spre deosebire de adversarii lor, nu formează o echipă care joacă din memorie, chiar şi dacă e trezită în mijlocul nopţii, şi au încheiat repriza fără vreun şut la sau pe spaţiul porţii lui Valdes.
Uşor-uşor, Barcelona a echilibrat disputa, apoi a preluat iniţiativa. Şi astfel, după o primă jumătate de oră fără nicio ocazie importantă, Messi, de trei ori, şi Villa au ratat incredibil în minute consecutive. Sau poate mai corect ar fi să spunem că au fost blocaţi providenţial de un Casillas aflat din nou în zi mare. Forcingul catalanilor s-a liniştit treptat, pauza găsind cele două echipe trecându-şi mingea de la una la alta.
Repriza a doua a început cu invadarea terenului de către un fan catalan care avea ceva de rezolvat cu Cristiano Ronaldo, dar, mai ales, cu un gol anulat eronat Realului pentru un fault inexistent al portughezului la Mascherano. A fost momentul în care s-a făcut linişte pe Camp Nou, dar decibelii au luat-o din nou razna câteva minute mai târziu, atunci când Iniesta a inventat o pasă delicioasă pentru Pedro, iar atacantul catalanilor nu l-a mai iertat pe Casillas.
Euforia avantajului de pe tabelă i-a făcut pe elevii lui Guardiola să pornească infernala maşină de pase pe care deja toată lumea o cunoaşte, dar nimeni nu o poate contracara. A fost însă de ajuns un moment de neatenţie şi altul de geniu al lui Di Maria, care, după ce a lovit bara, i-a pasat decisiv lui Marcelo pentru 1-1 cu 25 de minute rămase de jucat. Dramatism? Nu, pentru că Barcelona a făcut ce ştie mai bine, a arestat mingea, tehnicianul catalan a mutat defensiv, Keita pentru Villa, iar oaspeţii nu au mai reuşit să se apropie de careul lui Valdes. Finalul i-a aparţinut lui Abidal, introdus pe teren în minutul 90, după ce a învins cancerul în urmă cu puţin timp, în uralele unui stadion deja în delir.
Barcelona merge în finala Ligii Campionilor, pentru a treia oară în ultimele şase sezoane, dar după returul de pe Camp Nou rămâne întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă golul lui Higuain din startul părţii secunde ar fi fost validat. Aşa se face că probabil vom auzi alte discuţii, cu unii spunând că declaraţiile lui Mourinho nu au fost chiar atât de deplasate, iar alţii susţinând cauza catalană. Dar asta s-ar fi întâmplat oricum, indiferent de deznodământul partidei de marţi seară.
