Nu prezentul, ci viitorul ar trebui sa ne sperie

Reprezentantii  FMI au plecat. Ceea ce au lasat in urma lor, insa, ne va crea cosmaruri inca multi ani de aici incolo, poate chiar pentru cateva decenii. Si pana acum aveam suficiente motive de ingrijorare: salariile au fost dijmuite de guvernul Boc cu peste 50 la suta, media pe tara in termeni reali; puterea de cumparare a populatiei a scazut in acest an cu aproape 10 la suta; pretul alimentelor a luat-o razna, un kilogram de cartofi urcand la aproape jumatatea pretului unui kilogram de carne, iar legumele si verdeturile vor ajunge cat de curand sa fie vandute cu bucata si cu firul; pentru aproape 70 la suta din populatia acestei tari situatia finantelor familiei s-a deteriorat dramatic; cresterea economica preconizata de guvernanti este atat de anemica incat am putea spune ca, practic, nu exista; datoria externa a Romaniei a crescut ingrijorator si, culmea, inca nu putem sti cu certitudine pe ce a fost cheltuita o foarte buna parte din banii imprumutati; aparatul bugetar continua sa fie la fel de umflat, regiile autonome si companiile de stat continua sa faca datorii uriase, imposibil de acoperit; economia subterana e din ce in ce mai puternica; Fiscul este la fel de slab in actiunile de combatere a uriaselor evaziuni fiscale;  dam, in continuare, de zece ori mai multi bani Uniunii Europene decat reusim sa atragem din banii comunitari … Si, daca cele mai multe dintre statele membre ale Uniunii Europene au luat masuri eficiente de redresare economica – indeosebi diminuarea taxelor, reducerea numarului acestora si majorarea semnificativa a investitiilor publice – , in Romania continua sa faca ravagii „politica baietilor destepti” intoliti in straie portocalii, fonduri uriase fiind irosite iresponsabil sau disparand, pur si simplu, in buzunarele protejatilor Puterii. Este limpede pentru oricine ca, in acest haos special construit de Putere, nici macar masurile dure de austeritate impuse acum de reprezentantii FMI nu vor avea efectele scontate, ba chiar, dimpotriva, vor duce mai degraba la incetinirea cresterii economice decat la relansare si prosperitate, asa cum a incercat sa ne abureasca Jeffrey Franks, cel cu pantofii gauriti, care a avut, insa, si un moment de sinceritate, atunci cand a spus ca abia peste vreo 10 ani Romania isi va putea permite sa purceada la o reducere timida a taxelor si impozitelor si la reluarea – la fel de timida – a unor masuri de protectie sociala. Iar pana atunci, ce-a mancat lupul va ramane mancat.       Stefan OLTEANU