Nicolae Puiu, devenit celebru prin faptul că a finanţat echipa FC Oneşti în cea de-a doua jumătate a anilor 90, a decedat aseară, după ce sâmbătă a suferit un infarct.
El a fost transportat cu elicopterul la Iaşi, unde starea sa s-a înrăutăţit şi a intrat în comă diabetică, iar aseară a încetat din viaţă la vârsta de 64 de ani
Omul de afaceri s-a remarcat prin stilul său neconvenţional pe care le făcea pe când se afla la conducerea echipei din Oneşti în perioada 1998 – 2000 când formaţia a jucat în Liga I. A fost un personaj controversat şi pasionat de jocurile de noroc, pasiune care în ultima parte a vieţii l-a dus în pragul sărăciei.
După ce a fost înlăturat de la cârma echipe, FC Oneşti s-a desfiinţat în anul 2004.
După ce în anii 90 era unul dintre oamenii care îşi puteau permite aproape orice, în ultimii ani de viaţă s-a confruntat cu probleme financiare.
sursa: adevarul.ro
ultimul interviu acordat pentru PROSPORT:
“Am făcut sute de mii de dolari în Libia şi Irak”
Nicolae Puiu, un personaj controversat
Fostul preşedinte al lui FC Oneşti este acum pensionar, dar se gândeşte să intre din nou în fotbal
Nicolae Puiu spune că mituit mulţi securişti pe vremea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu pentru a-şi păstra libertatea. “Il Prezidente” a muncit mulţi ani în Libia şi Irak, de unde a venit cu câteva sute de mii de dolari.
10 de ani de la promovarea lui FC Oneşti…A fost o poveste frumoasă. Cum a fost atunci?
Toată lumea credea c ă sunt nebun. Când am promovat în Divizia C, le-am spus că vreau să duc această echipă în prima divizie. Vorbeau pe la colţuri, ziceau că sunt paranoia. Am ajuns în sezonul 1997-1998 să promovăm. Nici atunci unii nu creadeau că este adevărat.
De unde aţi avut atâţia bani?
Din1975 şi până în luna mai a anului 1989 am muncit în Libia şi Irak. Am plecat cu contract de şofer, dar când am ajuns acolo, în scurt timp m-au pus şef de garaj. Viaţa m-a învăţat să mă descurc. Statul lua de pe urma noastră acolo, cam 10.000 de dolari, iar noi primeam 700 de dolari pe lună, dar ne mergea şi salariul din ţară. Erau puţini bani. Am lucrat mult şi la negru. Luam de peste 30 de ori mai mult decăt îmi dădeau ei.
Cum aţi adus banii în ţară?
La Revoluţie am aproape un milion de dolari. Aveam câteva sute de mii bune. I-am adus în ţară băgaţi în tuburi de revulsin. Am pus dolari şi la rădăcina copacilor. Mi-a plăcut culoare verde a copacilor, dar şi a dolarilor.
Nu va fost teamă că veţi fi prins?
Erau mulţi securişti care puneau botul. Şi acum sunt mulţi. TRebuie să trăiască toată lumea. Am plătit baji grei pentru a fi în libertate. Nu a fost uşor, dar nu mi-a fost frică de nime ni niciodată. Am fost un rebel. Un haiduc al lumii moderne.
Nu vă e dor de fotbal?
Fotbalul este marea mea dragoste. Mi-au plăcut mult femeile şi jocurile de noroc, dar sportul rege a fost “cea mai frunoasă femeie” din viaţa mea.
Câţi jucători aţi pierdut la poker?
Niciunul. S-a spus că am pierdut femei, averi întregi, şi nu m-a deranjat asta. Chiar mi-a plăcut acest lucru. E bine, câteodată, să fi personaj principal în astfel de poveşti. Nu am băgat jucătorii în combinaţiile mele. Am pierdut mulţi bani pentru că nu au contat niciodată pentru mine. Ce era al meu, era al tuturor. Cei care mă cunosc bine ştiu asta.
De ce aţi făcut asta?
Tot timpul le-am spus oamenilor din politică să mai dea bani şi la omul de rând. Cezar nu a fost prost când a spus că e bine să dai poporului “pâine şi circ”. Chiar dacă suntem o ţară săracă, fotbalul a rămas în continuarea singura plăcere a omului de rând.
“Nu am fost sluga lui Dinu”
Mai sunt blaturi în fotbalul de astăzi?
Eu cred că se joacă numai pe teren. Dacă se mai fac blaturi, înseamnă că sunt profesionişti pentru că e greu de văzut asta.
Oneştiul era o echipă mică… Cum aţi rezistat doi ani în prima divzie?
Atunci cînd o echipă mică este diplomată şi băgată în seamă este ca o echipă mare.
Câte blaturi aţi făcut?
Era multe reciprocităţi pe vremea aceea, dar nu am făcut niciun blat cu nimeni. Nici la acel meci cu Dinamo din 2000 nu a fost blat. Dinamo avea lot mai bun ca al nostru. L-am respectat pe Cornel Dinu, dar vă spun cu mâna pe inimă că nu am fost niciodată sluga lui.
Mai aveţi prieteni în fotbal?
În fotbal nu există prietenii. Cine spune asta, minte cu neruşinare. Există în schimb multe interese. Mia ţin legătura cu mulţi dintre oamenii importanţi din fotbal. Ne mai aducem aminte despre lucruri de demult. Ne auzim mai des la telefon, atunci când sunt Sărbători.
Aţi mai avut oferte?
Da. Chiar foarte multe. Mi s-a propus să fiu chiar observator, dar am refuzat. Atubci când am plecat de la Oneşti, am vrut să arăt că nu ţin de scaun. Oneştiul şi acum are să-mi dea vreo 70.000 de dolari.
Vă opreşte lumea pe stradă…
Da. Lumea mă iubeşte şi nu a uitat ceea cea ma făcut eu la Oneşti. I-am întrebat şi eu de ce mă înjurau de multe ori… Îmi spuneau că erau plătiţi să facă asta.
Se aude că veţi intra din jou în fotbal. Este adevărat?
Avem mari promisiuni de la un grup de oameni politici din Oneşti că se va investi din nou în fotbal. Probabil că se va lua o echipă de liga a II-a. Nu vedeţi că se retrag pe capete.
În câţi ani vă vedem în liga I?
Dacă la vară se va lua o echipă din eşalonul secund, în 2010 suntem în prima ligă fărp probleme.
Când se vede valoarea unui preşedinte?
Atubci cînd echia joacă prost şi câştigă. Sau mai bine zis, nu pierde. Un preşedinte adevărat ştie eact când echiap sa nu mai poate fizic. Atunci îşi intră în rol preşedintele. Trebuie să fii atunci cel mai bun jucător al echipei. Eu am fostv de multe ori numărul zece de al Oneşti. Nu mai eu ştiu prin câte am trecut.
Detaliaţi…
Oneştiul a murit când nu a mai avut fotbal. Nu s-a mai auzot nimic de el. Ţepele de la RAFO au mai ţinut capul de afiş, da s-a terminat şi cu astea. S-au bătut mulţi oameni politicoi pentru FC Oneşti. Prefecţi, oameni politici şi oameni de afaceri. Au crezut că e o vacă de muls şi de imagine. Am plecat şi s-a dus totul de râpă.
“Sunt mai în vână ca oricând”
Ce vă deranjează la conducătorii de astăzi?
Prea văd lucrurile negre doar la arbitrii şi la adversari. Echipele lor nu joacă nimic, dar niciodată nu dau vina pe jucătorii lor. Sunt puţini aceia care sunt drepţi. Păi dacă ar da trei goluri, nu cred că arbitrul le-ar anula pe toate. Mia sunt şi greşeli de arbutraj, dar nu mai e corupţie în arbitraj. S-a răms cu multe sechele din trecut ţi este multă suspiciune. Să mai dădea “caşcaval”.
Acum nu se mai dau cadouri al arbitri?
Nu cred. Pe vremea noastră se mai dădea o masă şi câte un şpriţ.
Credeţi că aţi mai putea cinduce un club de fotbal?
Mă simt puternic. Sunt mai în vână ca niciodată. Simt că pot face încă mult pentru fotbal. Oneştiul poate avea din nou o echipă de prima ligă. S-ar bucura multă lume. Eu nu voi cerşi niciodată vreun scaun. Ştiu unde mă găsesc. M-am retras în mod elegant din fotbal şi vreau ca revenirea mea să fie la fel.
Acum, sunteţi un om sărac?
Nu. Sufleteşte sunt mai bogat ca oricare dintre preşedinţii din fotbalul nostru. Ei au bani, şi atât. Eu cunosc farmecul vieţii. Dacă nu iubeşti fotbalul cu adevărat nu faci nimic. Eu sunt opusul multora dintre oamenii din fotbalul nostru. Am o pensie frumoasă, dar mai am şi alte combinaţii.
Cine valua campionatul în acest sezon?
În mod normal, Steaua nu ar trebui să-l piardă la ce achiziţii a făcut.
