O saptamana sfanta si binecuvantata pentru credinciosii ortodocsi din judetul Bacau. Luni, 18 iulie, sute de credinciosi din intregul judet, dar si din judetele invecinate, au fost prezenti la hramul Manastirii Ciolpani, care si-a aniversat cu acest prilej 20 de ani de la infiintare, slujba Sfintei Privegheri si Sfinta Liturghie fiind oficiate de Preasfintitul Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, dupa care credinciosii au participat la o procesiune in jurul bisericii, cu racla ce adaposteste un fragment din moastele Sfintului Emilian din Durostorum. Iar joi, 21 iulie, pelerinii si-au indreptat pasii spre Manastirea Agapia, la sarbatorirea sfintilor Cuviosi Rafael si Partenie, canonizati de Sfintul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in luna martie 2008.
Sfintul Cuvios Rafail de la Agapia Veche a trait la sfirsitul secolului al XVI-lea la Manastirea Agapia Veche (sau Agapia din Deal), din Muntii Neamtului. S-a nascut in anul 1560, in satul Bursucani (din comuna Balabanesti, langa Birlad). A plecat din tinerete la manastire, traind o perioada in inima muntilor, iar dupa ani de rugaciune si asceza a devenit indrumator al fratilor din obste, uimind pe toti prin virtutile sale. De aceea, era numit „Fericitul staret Rafail”. Din timpul vietii a primit darul facerii de minuni, iar dupa moartea sa, multi bolnavi si neputinciosi veneau la mormintul sau, pentru a se vindeca. Insusi Sfintul Mitropolit Dosoftei al Moldovei l-a considerat sfint si i-a cinstit sfintele sale moaste.
Sfintul Partenie, „parintele cel sfint si minunat”, a vietuit in Muntii Agapiei la inceputul veacului al XVII-lea. Sfintul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care a cunoscut multi calugari cu inalta viata duhovniceasca din Moldova, il numara pe Cuviosul Partenie printre sfintii romani carora le-a vazut viata si traiul. Avea darul tamaduirii si indrazneala la rugaciune inaintea lui Dumnezeu. Potrivit unor traditii, scotea si demoni din oameni. Pentru viata sa sfinta, dintotdeauna a fost cinstit de calugari si de credinciosi. Marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este si faptul ca, dupa moartea sa (in anul 1660), trupul fiindu-i dezgropat dupa rinduiala stramoseasca, a fost gasit nestricat. Se spune ca se faceau minuni la mormintul sau.
