Pentru ce mai tineri, nascuti in preajma lui 1989, astazi este o zi ca oricare alta. Pana in 1989 insa, 23 august a fost sarbatoare nationala, o zi in care defilarile militare si manifestatiile omagiale dedicate partidului si conducatorului iubit atingeau cote apocaliptice.
Daca e sa luam in calcul doar recenta apreciere despre monarhie a presedintelui Basescu, de 23 august ne mai amintim cand interpretarea istoriei genereaza scandal sau cand slujeste intereselor politice de moment. Altfel, semnificatia zilei de 23 august ramine una dintre cele mai ideologizate chestiuni din istoria contemporana a Romaniei. Faptele istorice sunt destul de clare. La 23 august 1944, Romania iesea din alianta cu Germania nazista, trecind de partea aliatilor. Din ordinul regelui Mihai, conducatorul de atunci al tarii, maresalul Ion Antonescu, alaturi de mai multi ministri, era arestat. Romania redevenea, cel putin la nivel declarativ, o tara democratica. Daca faptele sunt de necombatut, semnificatia si interpretarea acestora e insa o lectie despre cum ideologia poate deforma istoria. Prima aniversare a zilei de 23 august, in 1945, sta sub semnul “grevei regale” din acel moment. Regele Mihai si prim ministru Petru Groza se ignora si boicoteaza reciproc, in conditiile in care regele ceruse demisia cabinetului, iar Groza refuzase. Abia in 1948 devine zi nationala. Intre timp, regele fusese fortat sa abdice, iar Partidul Comunist incepe o campanie propagandistica de legitimare in cadrul careia 23 august avea sa joace un rol central. Pe atunci, „actul de la 23 august” era definit ca „ziua eliberarii Romaniei de catre glorioasa armata sovietica, ziua doboririi dictaturii fasciste antonesciene de catre fortele patriotice conduse de partidul comunist”. Pana prin 1955, perioada in care Romania a stat sub influenta puternica a sovieticilor, defilarile de 23 august se desfasurau sub portretele legitimatoare ale lui Marx, Lenin si Stalin. Ulterior, insa, pe masura ce PCR si regimul lui Nicolae Ceausescu s-au detasat tot mai mult de Moscova, a scazut si rolul jucat de catre URSS. Astfel, „insurectia armata antifascista” s-a transformat in „revolutia de eliberare nationala si sociala, antifascista si antiimperialista” condusa, evident, de catre partidul comunist si patriotii romani. La nivel oficial, se accepta chiar si un rol minor jucat de catre partidele burgheze si rege, dar acestia sunt numiti generic drept „Palatul”. Timp de mai bine de patru decenii, pana in 1989, 23 august a fost ziua nationala a Romaniei, zi sarbatorita cu fast, cu demonstratii militare si coloane nesfarsite de oameni ai muncii, tineri si elevi agitand, cu o bucurie mimata, pancarte mobilizatoare, steaguri rosii si tricolore si portrete ale liderilor comunisti. Partidul era in acele vremuri „centrul vital al natiunii”, iar Nicolae Ceausescu „cel mai iubit conducator”. Dupa prabusirea comunismului, are loc o noua schimbare de accent in ceea ce priveste interpretarea zilei de 23 august. Actul politic de la acea data incepe sa fie prezentat la nivel oficial drept o lovitura de stat condusa de catre regele Mihai si partidele istorice. Numai ca si rolul jucat de rege este interpretat, in functie de ideologii si interese de moment. Astfel, pentru monarhisti si o parte a intelectualilor liberali, regele Mihai a jucat un rol major in iesirea Romaniei din alianta cu nazistii si reinstaurarea – e drept ca pentru scurt timp – democratiei in Romania. Regele ar fi facut la acel moment tot ceea ce era omeneste posibil pentru salvarea intereselor tarii, insa lasat singur de catre aliati (SUA, Anglia si Franta) avea sa fie in scurt timp coplesit de catre sovietici si fortat sa abdice. Pentru altii insa, si e vorba aici de patriotii nationali anticomunisti, regele Mihai a fost nimic altceva decit o unealta a rusilor, care l-a sacrificat si trimis la moarte pe Antonescu si care a deschis astfel drumul comunismului in Romania. Chiar daca poate fi nuantata, simptomatic pentru aceasta mentalitate este recenta declarative a presedintelui Basescu, care spunea ca in opinia sa abdicarea regelui a fost un „act de tradare a interesului national” iar fostul suveran nimic altcea decit o „sluga la rusi”.
Acum peste 20 de ani, la ora cand cititi aceste randuri, in Parcul Gheraiesti sau Parcul Libertatii, era aglomeratie mare. Scenele erau pline de artisti, muzica peste tot, gratare cu mici si multa, multa bere. Era, poate, singurul moment in care bacauanul, ca mai tot romanul de altfel, simtea ca traieste cu adevarat. Cu lazile de bere la picioare, in acele sticle cu gatul lung in lazi de sarma sau fier, cu mici si mustar, ascultandu-i pe Costica Schipoanca sau Maria Pietraru, pe Luigi Ionescu, uitai de toate. In Parcul Gheraiesti, in Parcul Libertatrii sau cel al Trandafirilor. Dupa o dimineata in care nimeni n-a miscat in front decat numai la comanda, parintii nostri se introrceau de la defilare si luau drumul parcurilor. Cu autobuzele, pentru ca, pe atunci, doar cei din conducerea partidului aveau masini. Era frumos, asteptai asemenea zi sa te mai relaxezi, sa uiti de necazuri, sa uiti ca a doua zi trebuie sa te scoli la doua dimineata sa lasi rand la lapte, sau sa lasi sticla aceea vestita sa stea in locul tau! Uitai perntru o clipa ca nu gaseai bere decat rareori, carne pe cartela, la fel si painea. Nu te mai interesa ce a fost cu adevarat pe 23 August. Stiam cu totii ca e ziua nationala a Romaniei si ne distram. Fiecare cum putea. Iar a doua zi, o luam de la capat. Cu necazurile si bucuriile unei vieti in care, la ora 22 ti se termina emisiunea la televizor sau ti se intreruprea curentul electric. Injurai printre dinti, mai aprindeai lampa sau te culcai. Fara nostalgie, cu toate aceste restrictii, cand elevul termina scoala avea unde sa munceasca, absolventul de facultate primea repartitii, muncitorilor din fabrici si uzine li se dadeau locuinte, puteai sa cumperi o masina in rate din salariul tau si al sotiei, totul se vindea in rate! Aveai garantate cel putin patru pachrete de carne pe luna, painea zilnica! Acum? Ce a facut Basescu si PDL? Ne-a adus la sapa de lemn! Nu tu locuri de munca, nu tu salarii, nu tu pensii! Magazinele sunt in schimb pline de bunataturi de tot felul, dar banii, banii unde sunt? Erau diferente de categorii sociale inainte de 1989? Doar cei din conducerea PCR erau mai avuti si parca nu erau chiar asa de multi. In fond ce aveau, o masina sau o casa! Astazi, cei care ne conduc au averi de miliarde de euro si ne rad in nas! „Traiasca 23 August, ziua eliberarii patriei noastre de sub jugul fascist!”. Aceasta eresa lozinca acum mai bine de 20 de ani. Cand vom striga de bucurie si vom aniversa ziua „eliberarii patriei noastre de sub jugul basescian?” Poate peste un an!
