Pentru ce mai tineri, nascuti in preajma lui 1989, astazi este o zi ca oricare alta. Pana in 1989 insa, 23 august a fost sarbatoare nationala, o zi in care defilarile militare si manifestatiile omagiale dedicate partidului si conducatorului iubit atingeau cote apocaliptice.
Daca e sa luam in calcul doar recenta apreciere despre monarhie a presedintelui Basescu, de 23 august ne mai amintim cand interpretarea istoriei genereaza scandal sau cand slujeste intereselor politice de moment. Altfel, semnificatia zilei de 23 august ramine una dintre cele mai ideologizate chestiuni din istoria contemporana a Romaniei. Faptele istorice sunt destul de clare. La 23 august 1944, Romania iesea din alianta cu Germania nazista, trecind de partea aliatilor. Din ordinul regelui Mihai, conducatorul de atunci al tarii, maresalul Ion Antonescu, alaturi de mai multi ministri, era arestat. Romania redevenea, cel putin la nivel declarativ, o tara democratica. Daca faptele sunt de necombatut, semnificatia si interpretarea acestora e insa o lectie despre cum ideologia poate deforma istoria. Prima aniversare a zilei de 23 august, in 1945, sta sub semnul “grevei regale” din acel moment. Regele Mihai si prim ministru Petru Groza se ignora si boicoteaza reciproc, in conditiile in care regele ceruse demisia cabinetului, iar Groza refuzase. Abia in 1948 devine zi nationala. Intre timp, regele fusese fortat sa abdice, iar Partidul Comunist incepe o campanie propagandistica de legitimare in cadrul careia 23 august avea sa joace un rol central. Pe atunci, „actul de la 23 august” era definit ca „ziua eliberarii Romaniei de catre glorioasa armata sovietica, ziua doboririi dictaturii fasciste antonesciene de catre fortele patriotice conduse de partidul comunist”. Pana prin 1955, perioada in care Romania a stat sub influenta puternica a sovieticilor, defilarile de 23 august se desfasurau sub portretele legitimatoare ale lui Marx, Lenin si Stalin. Ulterior, insa, pe masura ce PCR si regimul lui Nicolae Ceausescu s-au detasat tot mai mult de Moscova, a scazut si rolul jucat de catre URSS. Astfel, „insurectia armata antifascista” s-a transformat in „revolutia de eliberare nationala si sociala, antifascista si antiimperialista” condusa, evident, de catre partidul comunist si patriotii romani. La nivel oficial, se accepta chiar si un rol minor jucat de catre partidele burgheze si rege, dar acestia sunt numiti generic drept „Palatul”. Timp de mai bine de patru decenii, pana in 1989, 23 august a fost ziua nationala a Romaniei, zi sarbatorita cu fast, cu demonstratii militare si coloane nesfarsite de oameni ai muncii, tineri si elevi agitand, cu o bucurie mimata, pancarte mobilizatoare, steaguri rosii si tricolore si portrete ale liderilor comunisti. Partidul era in acele vremuri „centrul vital al natiunii”, iar Nicolae Ceausescu „cel mai iubit conducator”. Dupa prabusirea comunismului, are loc o noua schimbare de accent in ceea ce priveste interpretarea zilei de 23 august. Actul politic de la acea data incepe sa fie prezentat la nivel oficial drept o lovitura de stat condusa de catre regele Mihai si partidele istorice. Numai ca si rolul jucat de rege este interpretat, in functie de ideologii si interese de moment. Astfel, pentru monarhisti si o parte a intelectualilor liberali, regele Mihai a jucat un rol major in iesirea Romaniei din alianta cu nazistii si reinstaurarea – e drept ca pentru scurt timp – democratiei in Romania. Regele ar fi facut la acel moment tot ceea ce era omeneste posibil pentru salvarea intereselor tarii, insa lasat singur de catre aliati (SUA, Anglia si Franta) avea sa fie in scurt timp coplesit de catre sovietici si fortat sa abdice. Pentru altii insa, si e vorba aici de patriotii nationali anticomunisti, regele Mihai a fost nimic altceva decit o unealta a rusilor, care l-a sacrificat si trimis la moarte pe Antonescu si care a deschis astfel drumul comunismului in Romania. Chiar daca poate fi nuantata, simptomatic pentru aceasta mentalitate este recenta declarative a presedintelui Basescu, care spunea ca in opinia sa abdicarea regelui a fost un „act de tradare a interesului national” iar fostul suveran nimic altcea decit o „sluga la rusi”.