Era pe timpul Odiosului. În piaţa Matache Măcelarul, o bătrână cu câteva ciolane într-o pungă, pe care reuşise să le cumpere după lungi ore de stat la coadă, îşi făcea cruce zicând:
– Mulţumesc, Doamne, că am reuşit să cumpăr ciolanele astea!
– Nu se zice aşa, mătuşă! – o corectă un „băiat cu ochii albaştri”.
– Da’ cum se zice?
– Mulţumesc, tovarăşe Nicolae Ceauşescu!
– Da? Şi după ce n-o să mai fie tovarăşu’?
– Abia atunci să mulţumim lui Dumnezeu!