Expertul în politică internaţională David J. Rothkopf consideră că atentatele din 11 septembrie 2001 nu au fost cel mai important eveniment al ultimultui deceniu. Mai importante sunt, în opinia lui Rothkoph reacţia SUA de după 11 septembrie, avântul economiilor emergente, criza din 2008 sau răspândirea telefoniei mobile şi crearea reţelelor sociale, privind atent spre încălzirea climatică şi criza din acest an.
10. Reacţia SUA după 11 septembrie 2001
Unii vor spune că reaţia excesivă a Statelor Unite dovedeşte importanţa istorică a datei de 11 septembrie; Acesată reacţie a fost însă atât de iraţională şi atât de strâns legată de trecutul Americii (cum ar fi invazia în Irak), încât trebuie analizată separat. De mai mulţi ani armata noastră era angajată pe teritoriul irakian şi în regiune, direct sau indirect. De altfel, acest război era unul „ales”; un act pur şi simplu autodestrctiv, ca şi violarea principiilor naţiunii noastre la Abu Gharib şi la Guantanamo. Reacţia Americii a făcut mai mult rău decât evenimentul iniţial, făcut ca să provoace, iar consecinţele sale le-au depăşit pe cele ale dezastrului iniţial. Am învăţat însă să luptăm mai bine împotriva terorismului.
9. Primăvara arabă
Nimeni nu ştie cum va evolua valul de revolte care a izbucnit la începutul acestui ani în Orientul Mijlociu şi în africa de Nord. Ceea ce ştim este că anunţă o schimbare profundă; al-Qaida şi SUA nu ar fi putut răsturna atât de multe guverne, într-un timp atât de scurt. Din perspectivă socială, aceste revoluţii au un impact mai mare decât revoluţiile extremiste şi sunt mai direct legate de populaţiile locale, deci ar trebui să pariem mai degrabă pe victoria lor decât pe cea a asasinilor fundamentalişti, care rămân legaţi de strategia lor depăşită şi ineficace. SUA aveau dreptate să se intereseze de actorii non-etatici şi de puterea asimetrică, dar nu înţeleseseră că aceată putere venea din altă parte.
8. Re-echilibrarea Asiei
Acesată tendinţă este legată de cel mai important eveniment al deceniului, dar impactul pe care îl avea asupra vieţilor oamenilor şi a politicii internaţionale va fi mai puternic decât orice alt eveniment survenit în Afganistan, în Pakistan sau în orice altă ţară din Orientul Mijlociu. De altfel, toţii actorii internaţionali care au interese în Asia fac eforturi importante pentru a stabili noi alianţe şi relaţii; acest fenomen ar putea juca un rol important în zona pakistanezo-afgană, de vreme ce prevede, printre alte proiecte, întărirea realţiilor dintre America şi India, dorită de Washington. Evoluţia acestei alianţe între cele mai mari democraţii ale lumii va avea consecinţe regionale importante în lupta împotriva terorismului şi suprimarea ameninţărilor venind din Pakistan. Ea va servi şi pentru a echilibra balanţa cu China. Aceste reorientări strategice ating multe alte ţări din Asia, noile alianţe având drept scop crearea unui front comun împotriva Chinei, de a negocia cu ea şi de a controla consecinţele dezvoltării sale şi a altor puteri emergente, cum ar fi India sau o eventuală Coree reunită. Subiectul este complex, în politica externă Asia joacă în liga mare. Desigur, Orientul Mijlociu face adesea cele mai multe titluri în presă, dar pe termen lung va cădea în plan secundar.
7. Stagnarea economiccă a SUA şi a altor mari puteri
Această tenedinţă a început cu câţiva ani înainte de 11 septembrie, cu prăbuşirea economică a Japoniei şi s-a intensificat în anii 2000. Pentru prima oară în istorie, SUA au cunoscut un deceniu caracterizat prin crearea de noi locuri de muncă tinzând spre zero şi un venit mediu în scădere. Europa a dat şi ea rateuri, mai ales în sud, iar căderea acestor stâlpi ai lumii de după al doilea Război Mondial a provocat o reoganizare clară a peisajului geopolitic. Atunci când conjunctura mondială le pune beţe în roate, marile puteri se văd obligate să coopereze altfel; în Statele Unite, acesată situaţie a pus capăt universalismului efermer şi prost abordat al epocii Bush.
6. Inventarea reţelelor de socializare
Ce este mai important? Să distrugi World Trade Center şi să ucizi mii de inocenţi sau să conectezi jumătate de miliard de persoane aşa cum nimeni nu a mai reuşit să o facă înainte (lucru înfăptuit de Facebook)? Să transmiţi documente din peşteră în peşteră în Waziristan sau să participi la o revoluţie în Piaţa Tahrir organizată pe Twitter? Nu se poate compara.
5. Răspândirea telefoniei mobile şi a computerelor portabile
Cel mai important fenomen tehnologic al ultimului deceniu este democratizarea telefonului mobil. O democratizare extraordinară, fără precedent şi care a sfârşit prin a schimba lumea. În 1991, cu zece ani înainte de 11 septembrie, erau doar 16 milioane de abonaţi pe planetă. Astăzi sunt aproape şase miliarde. Vor fi transmise opt mii de miliarde de SMS-uri în 2011. În trei sau patru ani, telefonul mobil va deveni principalul mijloc de acces la internet. Există în zilele noastre mai multe modele de telefonae mobile cu aparat foto decât modele de aparate foto în sine. suntem cu toţii conectaţi, suntem cu toţii martori, facem cu toţii parte dintr-o reţea mondială de informaţii, dintr-o coaliţie instantanee, dintr-o mulţime, dintr-un electorat.
4. Crahul din 2008
Pe 9 octombrie 2007, indicele Dow Jones înregistra recordul său absolut, cu 14.164 de puncte. În martie 2008, atinge cel mai de jos nivel, 6496 de puncte. O cădere de 54%. Va avea nevoie de 17 luni pentru a se redresa (şi cine ştie ce ne rezervă viitorul). Piaţa imobiliară americană, care atinsese punctul culminant în 2006 nu încetează de atunci să o ia razna; îmbunătăţirile sunt aproape inexistente şi dacă e să dăm crezare anumitor experţi, dacă va fi ca sectorul să îşi egaleze vreodată recordurile, acest lucru se va întâmpla peste mulţi ani. Pierderile au însumat mii de miliarde de dolari; criza a aruncat sute de milioane de persoane într-o mizerie neagră, a distrus conturile de economii de pensii, a afecta bunăstarea a miliarde de persoane şi a pus sub semnul întrebării sovabilitatea mai multor ţări. Anvergura fenomenului nu poate fi încă estimată, repercursiunile politice şi strategice ale crizei le vor eclipsa pe cele ale evenimentelor din 11 septembrie.
3. Criza din zona euro şi crahul din 2011-2012
Declinul economiilor din ţările dezvoltate, crahul din 2008, supra-îndatorarea nesăbuită a guvernelor europene şi administrarea superficială a sistemului bancar (ca şi anumite probleme naţionale localizate, precum incapacitatea Spaniei de a trage învăţăminte din criza imobiliară americană) au fragilizat economia mondială. Acest fenomen ar putea duce la sfârşitul Uniunii Europene, la moartea monedei unice, iar în cazul în care aceste lucruri se vor întâmpla, la o criză mai mare decât cea din 2008, cu efect devastator asupra economiilor deja fragilizate.
2. Incapacitatea de a gestiona problema încălzirii climatice
Încălzirea planetei legată de activităţile umane cunoştea o accelerare fără precedent; dovezile existau şi se acumulau; comunitatea ştiinţifică se pusese de acord că acest fenomen era o ameninţare pentru existenţa a numeroase forme de viaţă şi pentru comunităţile de coastă. Pământul era clar în pericol, iar în acest timp guvernele erau ocupate cu altceva.Dacă temperatura medie a planetei ar trebui să urce cu câteva grade în secolul XXI, 11 septembrie va trece aproape neobservat în faţa unui fenomen susceptibil să schime natura şi chiar viaţa terestră, iar numărul victimelor îl va depăşi de departe pe cel al atentatelor de la New York (sau al victimelor războaielor pe care acestea le-au provocat).
1. Dezvoltarea Chinei şi a economiilor emergente
Dacă încălzirea climatică nu este în capul acestei liste, este pentru că efectele sale nu au fost încă resimţite. Însă schimbarea lumii va fi modelată de geopolitica mondială şi de creşterea economică a noilor puteri emregente ale secolului, China, India, Brazilia, Africa de Sud şi Rusia. Desigur, aceste ţări nu sunt toate „noi” puteri economice. China şi India au dominat economia mondială din cele mai vechi timpuri, până la jumătatea secolului al XIX-lea. În 2001 ele erau însă considerate ca nişte actori care trebuie urmăriţi cu atenţie, dar al căror potenţial nu ar fi reuşit să excelze decât într-un viitor îndepărtat. Acensiunea lor fulgurantă a făcut din aceste două ţări pricipalele motoare ale creşterii economice: de ele depinde dacă anul 2011 va fi sau nu marcat de un crah bursier, dacă SUA şi Europa se vor putea împrumuta pentru a-şi relansa ecomoniile, dacă lumea va ajunge la un acord privitor la emisia gazelor cu efect de seră, dacă vom reuşi, odată pentru totdeauna, să limităm proliferarea armelor de distrugere în masă. Ele vor modela instituţiile şi acordurile viitorului. Ţările emergente au avut o asecensiune fulgurantă în timp ce America era obsedată de numărul de circ al lui bin Laden; astăzi viitorul Statelor Unite depinde de capacitatea lor de a se concentra asupra lucrurilor fundalmentale. (Sursa Realitatea.net)