Legendele rămân mereu tinere

Nadia Comăneci împlineşte astăzi 50 de ani !

Nadia Comăneci, gimnasta perfectă, cea mai iubită campioană a tuturor timpurilor, împlineşte astăzi – 12 noiembrie – 50 de ani ! Campioana care a făcut posibilă perfectiunea în gimnastică, sportiva care a cucerit Trofeul „Campioni Legendari”, fiind desemnată cea mai mare sportivă a secolului XX, creatoarea “Mitului Comăneci” la cumpăna dintre milenii, îşi trece în cartea vieţii 50 de ani, răstimp în care munca asiduă, fără preget, şi talentul neasemuit au clădit Legenda gimnastei perfecte, inegalabile. Marcel Duncan, Mihai Ipate, Gheorghe Brasoveanu, Bela si Marta Karolyi, Gheorghe Condovici sunt antrenorii care, de-a lungul anilor, au slefuit cu migala, cu pasiune si cu pricepere diamantul care a luat ochii spectatorilor entuziasmati, veniti s-o admire si s-o aplaude pe Nadia in marile arene de sport de pe toate continentele. Iar alaturi de ei, alaturi de antrenori si de gimnaste s-au aflat, exact atunci cand trebuia, oameni entuziasti si generosi, asa cum a fost regretatul primar al Onestiului, Valerian Ghinet, asa cum au fost diriguitorii de atunci ai sportului bacauan, Mihai Grigoras si Dumitru Dumitriu, sau diriguitorii gimnasticii feminine romanesti din anii ’70, Emil Ghibu, Maria Simionescu, Nicolae Vieru … Am scris pentru prima oara despre Nadia in 1971, imediat dupa incheierea campionatului national de gimnastica de la Tg. Mures, cand echipa onesteana de la categoria a III-a a cucerit detasat titlul de campioana, cu peste 7 puncte fata de cea de-a doua clasata, nu mai putin de sapte gimnaste onestence afandu-se intre primele 12 in clasamentul final la individual compus. Nu, atunci Nadia nu a fost prima, desi era considerata déjà principala favorita, a vrut si atunci prea mult, a riscat, dar a ratat la barna, ceea ce a coborit-o tocmai pe locul IV, titlul la individual compus revenindu-i altei onestence, Teodora Ungureanu, urmata de coechipera ei, Mariana Cojanu… «N-am sa mai cad niciodata, a promis Nadia atunci, abia stapanindu-si lacrimile. N-am sa mai cad niciodata !» Si n-a mai cazut … Am scris apoi despre Nadia de zeci, de sute de ori, la campionatele nationale si internationale, la «internationalele» Romaniei, din ’75, de la Ploiesti, cand a cucerit toate cele cinci medalii de aur, la «europenele» de la Skien, cand a uluit pentru prima oara lumea gimnasticii mondiale, cucerind patru medalii de aur, la Olimpiada de la Montreal, unde a devenit prima gimnasta perfecta, cucerind trei medalii olimpice de aur, la «europenele» de la Copenhaga si cele de la Praga, la Olimpiada de la Moscova, pana la gala de retragere din 1984 si la decernarea Trofeului „Campioni Legendari”, care a consacrat-o drept cea mai mare sportiva a secolului XX, intr-o palpitanta competitie cu alti sportivi legendari, ca fotbalistul brazilian Pele, atletul Carl Lewis sau pugilistul Marcelus Cassius Clay … Ce-ar mai fi de scris ? Tomuri intregi, desigur. Dar nu vom mai spune aici decat ca in anul 1996 Nadia Comaneci s-a casatorit, la Bucuresti, cu fostul mare gimnast american Bart Conner, fost campion mondial, ca in luna iulie 2006 a devenit mamica si ca ajutat-o Dumnezeu sa-si realizeze tot ce si-a propus. „Mă consider o femeie împlinită, mă bucur de toate momentele în care Dylan, cel mic, descoperă lumea, de clipele în care pot fi cu el. Lângă mine am un soţ minunat, o familie unită şi mulţi, foarte mulţi prieteni, a declarat Nadia, cu doar câteva zile înaintea aniversarii sale «rotunde». Sunt o femeie activă, sunt implicată în multe proiecte: managementul Academiei de Gimnastică pe care o deţinem în Oklahoma, participări la diverse evenimente ce ţin de gimnastică, de sport în general, proiectele de reprezentare. Mă dedic cu foarte mare dăruire în sprijinirea diverselor cauze sociale şi sprijin activ proiectele mele de suflet: Special Olimpycs, Muscular Dystrophy Association şi Fundaţia Nadia Comăneci. Toate aceste lucruri mă fac să rămân mereu în formă, să mă simt foarte bine. Atunci când mă implic într-un proiect mă implic cu toată dăruirea şi nu mă opresc decât atunci când obţin maximul. Cred că, dacă toţi facem acest lucru, vom putea construi o lume mai bună pentru noi şi pentru cei mici… Prin tot ceea ce am făcut şi voi face am urmărit să obţin totul, am înţeles că doar prin corectitudine, muncă şi implicare poţi să obţii ceea ce îţi doreşti. Am avut şi eşecuri, dar am continuat să muncesc să le depăşesc, să încerc mereu să fiu mai bună, să mă apropii de perfecţiune. Aş vrea ca tot mai mulţi oameni să se ghideze după următorul motto: «Nu te ruga pentru o viaţă uşoară! Roagă-te să fii o persoană puternică!». Ceea ce-mi doresc este să am puterea să continuu să mă implic în viaţa sportivă, să pot să ajut persoanele aflate în dificultate, să mă bucur de familia mea şi de prieteni. Îmi doresc ca toţi oamenii să aibă puterea să facă bine, să se uite în jurul lor şi să-şi găsească credinţa şi speranţa.”