Duminica seara a facut un popas de neuitat la Biserica „Sfantul Dumitru Izvoritorul de Mir” de la Narcisa arhicunoscutul actor, scenarist, regizor si dansator Dan Puric, admirat nu numai in tara, ci si pe multe dintre meridianele planetei. In finalul spectacolului de idei care inflacarase sala, desi marcat de oboseala drumului facut de la Cluj la Bacau, Dan Puric a avut amabilitatea de a ne acorda, in exclusivitate un scurt interviu.
„Doar doua – trei intrebari, nu mai mult …”
– Domnule Dan Puric, cu mai multi ani in urma, vorbind despre piesa dumneavoastra, „Don Quijote, made in Romania”, poate prima dumneavoastra piesa cu mesaj crestin, ati rostit o fraza de mare frumusete: „Acum am inteles ca menirea mea este sa matur poteca spre Biserica …”
– Si este exact ceea ce am facut, ceea ce fac mereu de atunci incoace …
– Exact si va multumesc ca ati maturat atat de frumos in acesta seara poteca spre Biserica noastra. Voiam, insa sa va intreb cand anume v-ati descoperit acesta menire?
– Sunt ceva ani de atunci, vreo sapte – opt ani, cand o presiune tragica, un fior tragic care-mi rascolise extrem de dureros toata fiinta, m-a reintors cu fata spre Biserica, spre Dumnezeu. Nu vreau sa vorbesc acum despre asta, este la fel de dureros. Dar atunci L-am regasit pe Dumnezeu, m-am reintors la El, L-am rugat sa ma ajute, sa-mi dea puterea sa ma regasesc. Si pot spune ca apropierea de Dumnezeu mi-a schimbat viata. Am inteles atunci ca nu se poate iesi dintr-o criza profunda decat prin puterea Credintei.
– Si credeti ca acesta-i calea de a iesi noi, ca popor, din actuala criza?
– Da, cred cu tarie acest lucru. Numai prin puterea Credintei ne putem trezi din aceasta amorteala care ne-a cuprins, ne putem regasi demnitatea pierduta a unui popor de nenumarate ori torturat dar neinfrant, un popor martir, care-si duce si acum cu sacrificii Crucea. Sansa noastra este numai in Credinta, in clasa politica nu ne putem pune speranta. Noi dainuim, noi nu renastem, pentru ca n-am murit, deocamdata populatia vegeteaza dar poporul incepe sa se trezeasca incet, fara zgomot. Cred in aceasta trezire, care ne poate readuce demnitatea. Prin Credinta, prin demnitate, prin vointa, prin curajul marturisirii putem iesi cu bine din aceasta criza, din orice criza. Asa sa ne ajute Dumnezeu! St.O.
