Decembrie binecuvantat

Binecuvantarile Bisericilor continua sa coboare ca o perdea fina de nea peste intinsul lunii decembrie, cinstind cum se cuvine Nasterea Domnului. La Biserica „Sfantul Dumitru Izvoritorul de Mir” de la Narcisa Bacaului, preotul paroh Ioan Plescau a coborit binecuvantarile Craciunului asupra credeinciosilor inca din seara Sfantului Apostol Andrei, cand, la vecernia oficiata ca omagiu adus celui care ne-a crestinat stramosii, a facut sa rasune in toata biserica si in cuprinsul incapator al curtii glasurile tuturor credinciosilor, pe care-i indemnase cu vocea sa puternica sa cante cu tarie cantece atat de dragi neamului nostru: „Desteapta-te, romane!”, „C-asa-i romanul ,,,”, „Noi suntem romani”, „Treceti batalioane romane Carpatii!”, „Doamne, ocroteste-i pe romani!”; pentru ca apoi, in cuvinte putine dar infierbantate la focul inimii, sa puncteze esenta insemnatatii zilei de 1 Decembrie 1918 pentru noi, romanii. O inaltatoare lectie de patriotism, cu atat mai pretioasa cu cat globalizarea tinde sa destrame tot mai mult identitatea noastra nationala. A urmat inca o vecernie inaltatoare, vestind apropierea Nasterii Domnului, alaturi de credinciosii veniti din tot orasul aflandu-se de aceasta data corala „Lumina lina” a preotilor din Protopopiatul Bacau, care a daruit celor care umplusera pana la refuz Biserica un potpuriu de vechi colinde ortodoxe, mai putin cunoscute dar de o frumusete cu totul aparte, marcand sinergismul ortodoxiei cu creatia populara: „Leganelul lui Iisus”, „Fecioara astazi naste”, „Mos Craciun”, „Slava pruncului Iisus!” (farime de acorduri ingeresti risipite peste multimea credinciosilor), „Domnulet si Domn din Cer”, impletirea profetiilor cu florile de mar in „Leru-i mar” si, in final, una dintre cantarile specifice Craciunului, „Hristos se naste, slaviti-l…!” Credinciosii au cantat apoi, in cor, „Cerul si palmantul …” si, impreuna cu preotii care alcatuiau corala, „La multi ani, cu sanatate …” Iar duminica seara, in cea de-a doua duminica a lunii decembrie, oaspetele credinciosilor de la Narcisa a fost indragitul actor Dan Puric, un orator innascut, care stie sa cucereasca pe deplin si sa inalte spiritele celor din preajma sa. Si l-am ascultat cu totii, unii in Biserica arhiplina, altii afara, in curte, in fata unui ecran care l-a adus aproape cu chipul si cu glasul, indragitul oaspete vorbind inflacarat si convingator despre iubire, despre puterea fara margini a credintei, despre demnitate, despre curajul de a marturisi, despre neinfranta forta a romanului de a dainui vesnic, despre necesitatea trezirii acestui neam mereu oropsit, dar care gaseste mereu taria de a renaste din propria-i cenusa. Si de acesta data, manifestarea, electrizanta prin ea insasi, s-a incheiat cu un nou torent de colinde, care au precedat imbulzeala bine strunita a credinciosilor veniti sa-i solicite autografe lui Dan Puric, pe ultima sa carte din acest an. Si asa, pana la Craciun dar si in zilele bincevantate ale Craciunului, diminetile si serile de la Narcisa vor fi marcate de glasul colindelor, intr-un decembrie binecuvantat de puterea Credintei.