Cancelarul german Angela Merkel si presedintele francez Nicolas Sarkozy sunt, in prezent, cei mai puternici lideri ai Europei, care si-au luat angajamentul de a salva zona euro si intreaga Uniune Europeana de criza datoriilor care se raspandeste cu repeziciune pe intreg continentul. Cei doi sunt personalitatile politice care se intalnesc cel mai frecvent si vin cu solutii de rezolvare a problemelor financiare ale Europei. Criza financiara prin care trece in prezent Europa nu este prima situatie de acest fel cu care s-a confruntat continentul. In alte timpuri, cu o alta organizare administrativa si cu o alta componenta teritoriala, “batranul continent” a mai fost supus la dificultati economice, peste care a trecut datorita altor lideri puternici.
Uniunea Europeana nu a existat dintotdeauna, dar inca de pe vremea romanilor si pana in epoca moderna, in Europa au existat convulsii economice care au afectat intregul continent si intreaga lume. Business Insider prezinta 8 lideri europeni, care au condus diferite tari din Europa si care au gasit solutii miraculoase la problemele financiare prin care treceau la vremea respectiva. Poate unele dintre ele pot fi o sursa de inspiratie pentru liderii actuali, comenteaza jurnalistii.
1. Imparatul Diocletian (284-305)
Problemele economice cu care s-a confruntat Diocletian pot fi intalnite si astazi. Instabilitatea Imperiului Roman a condus la cresterea in exces a cheltuielilor militare care, adaugate inflatiei in continua crestere, conduceau tara catre dezastru economic. In consecinta, imparatul a “batut” moneda mai puternica si a stabilit un plafon maxim al preturilor, pentru a stopa inflatia. A reformat sistemul de taxare, stabilind astfel un record la colectarea taxelor de la populatie. A instaurat, totodata, sistemul de guvernare cunoscut sub numele de Tetrarhie (imperiul era condus si administrat de patru sefi, doi augusti si doi cezari), care a dus la stabilitate in imperiu.
2. Henric al VII-lea al Angliei (1485-1509)
Principalele probleme cu care s-a confruntat Henric au fost continua degradare a sistemului feudal traditional si, dupa Razboiul Rozelor, coruptia de la nivelul casei regale. Pentru a face fata situatiei economice degradante, regele a separat veniturile gospodariilor de veniturile statului, a introdus o noua moneda, a standardizat masurile si greutatile si introdus conceptul de patent. A permis, totodata, guvernului sa reglementeze preturile si salariile.
3. Otto Von Bismarck (1871-1890)
Pe langa faptul ca a trebuit sa gaseasca o politica economica comuna dupa unificarea Germaniei, Bismarck a trebuit sa faca fata si crizei economice mondiale din 1873. In timpul “Lungii Depresii”, dupa cum a fost denumita mai tarziu, Germania a suferit, pentru prima data din 1850, o scadere economica. In aceasta perioada, Bismarck s-a concentrat asupra reglementarii tarifelor comerciale, pentru a ajuta Germania sa-si revina. In acelasi timp, a imbunatatit sistemele de pensii si de asigurari de somaj.
4. Napoleon al III-lea (1852-1870)
In perioada care a urmat razboaielor napoleoniene de la inceputul secolului, prin Trataul de la Viena, Franta a fost incojurata de state puternice. La mijlocul secolului, statele europene au inceput sa se industrializeze rapid, ceea ce a trebuit sa faca si Franta. Napoleon a liberalizat comertul si a construit fabrici langa localitatile cu multa forta de munca. Goana dupa aur, de la nivel mondial, a ajutat, totodata, Franta sa-si imbunatateasca infrastructura.
5. Sir Robert Peel (1834-1835 si 1841-1846)
Peel a preluat guvernul britanic in 1841, in plina recesiune, cand trezoreria avea un deficit de 7,5 milioane de lire sterline. In acea perioada, comertul se prabusise, iar oamenii nu mai aveau incredere in institutile financiare. Peel a reintrodus impozitul pe venit in 1842, miscare vazuta ca un impuls pentru promovarea comertului liber. Mai faimoasa a fost decizia de a interzice importurile de cereale.
6. Ferdinand al II-lea de Aragon (1479-1516) si Isabella I de Castilia (1474-1504)
Cei doi monarhi au domnit peste o Spanie divizata, care nu statea bine nici din punct de vedere economic, dar pe care au unit-o casatorindu-se. Pe de alta parte, casa regala isi pierduse si autoritatea, aspect pe care l-au indreptat, de asemenea, cei doi. Solutii controversate in zilele noastre, cei doi monarhi au reusit sa stabilizeze economia Spaniei prin explorari si imperialism. Cerealele aduse din America de Sud au transformat tara intr-o putere economica in Europa. In timpul celor doi, Cristofor Columb a facut celebrele sale descoperiri in “Lumea Noua”.
7. Otto cel Mare (936-973)
Nu s-a confruntat cu probleme economice foarte mari. De fapt, a avut un mare noroc – a gasit o comoara in Saxonia, in 938, ceea ce i-a permis sa finanteze regatul si sa inabuse revoltele. Se pare ca uneori trebuie sa ai nevoie si de putin noroc, pentru a trece peste dezastru.
8. Cancelarul Gustav Stresemann (1923)
Desi nu a stat mult la conducerea Germaniei, Stresemann a trebuit sa faca fata hiperinflatiei generate de tiparierea unor cantitati immense de bani, pentru a reconstrui tara dupa razboi si pentru a plati grevistii, care organizau proteste de amploare. Banii erau atat de devalorizati, incat oamenii ii aruncau in foc pentru a se incalzi. In aceste conditii, Stresemann a introdus o noua moneda, numita Rentenmark, pentru a stopa inflatia, iar in 1924, in calitate de ministru de externe, a negociat Planul Dawes, care a miscorat contributia Germaniei la reconstructia de dupa razboi.
