În pragul sărbătorilor de iarnă ne amintim de evenimentul care a avut loc acum mai bine de 2000 de ani în Casa pâinii-Beltheem. Acolo S-a născut istoric acum două milenii trupului-pâine al lui Hristos euharistic. Acolo S-a sălăşluit în peştera care prefigura inima rece şi neprimitoare a celor care aveau ocazia să-L primească, dar nu au facut-o. Străinul a venit la ai săi, dar nu a fost primit, le-a vorbit, dar nu a fost înţeles, i-a hrănit, dar L-au confundat, i-a vindecat, i-a înviat, i-a ales, dar L-au părăsit, L-au vândut şi omorât.
În noaptea Naşterii Sale, străinii şi îngerii, călătorii şi necuvântătoarele I S-au închinat. Darurile primite la Naşterea Sa Îi vesteau demnitatea şi moartea (misiunea şi sacrificiul). Imnul celest cântat de martorii Naşterii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” vestea pe Mesia, Care aducea pacea, dar nu cea diplomatică, convenţională, ci împăcarea omului cu Dumnezeu; Cel care aşeza la loc toate, mai întâi în persoana Sa, unind firea dumnezeiască cu cea umană, de aici, din acest izvor de „apă vie”, universalizând testamentul nou al noii legi a iubirii kenotice.
Taina din veac ascunsă a întrupării se revelează an de an, se pogoară, se aşterne în suflete asemenea fulgilor pe pământul rece îngheţat. Glasul cristalin al colindei vesteşte profetic, încă o dată, naşterea „smeritului prunc Mesia”.
Nu aş vrea să cred că societatea noastră este tributară celei occidentale şi din perspectiva înţelegerii acestei perioade încărcate de semnificaţii creştin-religioase, percepând celebrarea Crăciunului mai mult ca fenomen consumist, economic şi conjunctural, în ceea ce ni se inoculează în mod eronat ca fiind „spiritul Crăciunului”. Să nu uităm că în aceste zile, după ce ne-am pregătit trupul şi sufletul, aşteptăm Naşterea Fiului lui Dumnezeu, iar acest eveniment este eminamente religios şi ne invită, întâi de toate, la o bucurie duhovnicească, la înnoire şi schimbare în bine, la speranţă, şi, abia apoi, la pregătirile culinare prilejuite de Crăciun, ele venind să împlinească şi nu să suplinească fondul semnificaţiilor natale.
Pe de altă parte, într-un timp al circulaţiei şi transferului de valori (etnico-religioase), vă îndemn să nu uităm sau să aruncăm în ignoranţă valorile spirituale ale neamului în tendinţa actuală de îmbrăţişare necondiţionată a altor sărbători de import cu tot arsenalul lor semantic, de multe ori în detrimentul celor autohtone. Să ne păstrăm identitatea spirituală şi de neam, înţelegând în mod autentic tezaurul ce ni l-au transmis generaţiile anterioare şi care, fie că înţelegem sau nu, este constitutiv fiinţei noastre româneşti. În cadrul acestor sărbători de iarnă, în ţară sau străinătate, în familie sau între străini, să trăim această perioadă în autenticul duh al Ortodoxiei româneşti.
Fiecare sfârşit de decembrie ne invită la autoevaluare şi, în acelaşi timp, e momentul în care hotărâm ca în noaptea dintre ani să ne propunem să fim mai buni, mai competitivi, să avem mai multe realizări sociale, economice, familiale. Am traversat împreună un an plin de tensiuni. Un an măcinat de frământări economice mondiale şi naţionale, dar şi de nelinişti metafizice provocate de false profetisme eshatologice, străine duhului ortodox. Să lăsăm darul Cerului făcut pământului – Naşterea Mântuitorului –, să aducă lumina înţelegerii şi pacea care dau sens existenţei noastre. La acest ceas de sărbătoare vă îndemn să facem un popas şi în pridvorul conştiinţei noastre şi să ne evaluăm propria existenţă, propunându-ne să ne autodepăşim şi din perspectiva vieţii duhovniceşti, singura care ne poate garanta existenţa în bucuria veşnică a însoţirii noastre cu Dumnezeu şi cu sfinţii în Împărăţia Sa. Să dăm uitării ranchiuna şi ura, mândria şi invidia. Este timpul bucuriei şi al împăcării, este timpul sfânt al Iubirii şi speranţei.
Crăciunul, timpul colindului sfânt şi bun, anunţat fiecărei inimi deschise de vocile candide ale copiilor, este simfonia în care vocile îngerilor şi ale oamenilor se armonizează într-un alt fel de limbaj al timpului sacru, în dimensiunea căruia suntem invitaţi să intrăm cu toată fiinţa noastră. Vă îndemn părinteşte să fiţi mărturisitori şi propovăduitori ai acestei bucurii a naşterii în duhul învăţăturii autentice creştine.
Dorim tuturor ca bucuria resimţită în timpul Sărbătorii Crăciunului, când Hristos-Dumnezeu se oferă lumii spre mântuire, să fie, pentru fiecare, prilej de dăruire, de comuniune şi filantropie.
La mulţi şi binecuvântaţi ani!
