Violenţa domestică sau conjugală este un subiect des dezbătut. Teoretic, orice femeie ştie că bătaia, abuzurile sexuale şi verbale, presiunea psihică a partenerului asupra ei, reprezintă descrierea violenţei domestice. Cu toate acestea percepţia violenţei în familie în România se apare ca fiind un fapt obişnuit, considerându-se că astfel de fapte sunt justificate în anumite situaţii. Inspectoratul Judeţean de Politie Bacău încurajează toate activităţile prin care se poate dezvolta capacitatea comunităţii de a spune „NU VIOLENTEI IN MEDIUL FAMILIAL”. În această ordine de idei, Inspectoratul Judeţean de Politie Bacău derulează la nivelul întregului judeţ (cu preponderenţă în mediul rural), în perioada 05 – 09 martie 2012 , o campanie de sensibilizare a populaţiei atât din mediul urban cât şi rural asupra fenomenului de violenţă domestică intitulată „INDIFERENŢA TE FACE COMPLICE”. Prin acestă campanie ne propunem să atragem atenţia asupra cauzelor, consecinţelor şi să schimbăm atitudinea cu privire la violenţa domestică, prin promovarea unui comportament preventiv şi responsabil.În cadrul acestei campanii polițiștii Compartimentului Analiza și Prevenirea Criminalității au desfășurat o serie de activități în unități de învățământ din municipiul Bacău și din comunele Nicolae Bălcescu și Cleja, pe tema prevenirii violenței domestice. Sub coordonarea doamnei profesoare Diaconu Irina de la Școla din comuna Cleja elevii și-au exprimat prin desene puncetele lor de vedere referitoare la violență. La activitatea desfășurată de polițiști, în această unitate de învățământ au participat atât elevi și cadre didactice cât și părinți. Dacă sunteţi victimă a violenţei în familie sau simţiţi că sunteţi pe cale de a deveni victimă a acestui tip de violenţă, este bine să ştiţi:
• Violenţa în familie este o infracţiune prevăzută şi sancţionată de Codul Penal. • Dacă violenţa fizică s-a produs, mergeţi la Serviciul medico-legal în maximum 48 de ore de la producerea agresiunii pentru constatarea acesteia şi eliberarea unui certificat medico-legal. Anunţaţi cea mai apropiată secţie de Poliţie. Pentru ca Poliţia să vă poată apăra de repetarea violenţelor, este necesar să depuneţi o plângere. Dacă numărul de zile de îngrijiri medicale este sub 60 de zile, chiar daca Poliţia demarează urmărirea penală, vă puteţi împăca în orice moment cu agresorul, iar împăcarea înlătură răspunderea penală a autorului. Nu uitaţi însă: cu fiecare împăcare, violenţa va deveni tot mai mare! În cursul urmăririi penale sau a judecăţii, instanţa de judecată, la cererea victimei sau din oficiu, ori de câte ori există probe sau indicii temeinice că un membru de familie a săvârşit un act de violenţă cauzator de suferinţe fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, în mod provizoriu, măsura interzicerii agresorului de a reveni în locuinţa familiei.
Nu uitaţi:
Nu dumneavoastră sunteţi cea vinovată de producerea violenţei; nici o „greşeală” pe care o faceţi nu poate justifica agresiunea fizică. Când conflictul devine acut, este bine să staţi cât mai aproape de usă. Dacă vă loveşte, ţipaţi după ajutor şi părăsiţi locuinţa. Vorbiţi cu un vecin în care aveţi încredere ca atunci când vă aude ţipând să cheme Poliţia. Violenţele familiale sunt ciclice: odată ce prima violenţă s-a produs este puţin probabil că agresiunile vor înceta. Copiii dumneavoastră, chiar dacă nu sunt loviţi de agresor, prin simplul fapt că sunt martori la violenţă vor fi afectaţi pe planul dezvoltării fizice şi psihice. Traumele suferite sunt adeseori ireversibile. Copiii care trăiesc în medii acut violente dezvoltă în mai mare măsură comportamente agresive, uneori ilegale, cum ar fi: consumul de alcool, de droguri, aderarea la găşti de cartier criminogene. De asemenea, ei abandonează, în cea mai mare măsură, şcoala, iar ca adulţi devin, în majoritatea cazurilor, agresorii propriilor lor familii.
Subiectul este dur si delicat în acelaşi timp, pentru ca femeile abuzate, în proporţie de peste 75%, refuză să facă publică drama lor. Preferă să tacă, să îndure şi să spere că abuzurile vor înceta. Statistica spune că pentru fiecare caz raportat sau descoperit (la spital, de exemplu), există alte trei cazuri de violenţă asupra femeii, care rămân necunoscute celor care ar fi capabili să intervină. Mai mult decât atât, atunci când vorbim despre copii, statutul lor de victimă prezintă similarităţi cu cel al femeii – deşi este vorba de diferenţa între statul de major şi cel de minor, întrucât contextul este de proximitate, agresorul are acces frecvent şi direct la victimă şi atât copiii, cât şi femeile prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate. Violenta domestica face parte din categoria dramelor tăcute, a celor consumate intre pereţii casei, îndurate si nemărturisite. Printre cauzele violenţei domestice specifice agresorului se numără istoria personală cu abuz în copilărie, nemulţumirile la locul de muncă, consumul de alcool, neîncrederea în sine, imaturitatea emoţională, temperament violent, stare de sănătate, gelozie / spirit posesiv, abilităţi scăzute în viaţa intimă, atitudinea negativă faţă de femeie , cultura / educaţia rigidă, tradiţionalism privind rolul bărbatului / femei. Efectele violenţei domestice presupun stare de şoc, negare, izolare, confuzie, aplatizare afectivă, teamă , sentiment al pericolului exagerat, persistenţa memoriei traumatice şi a flashback-urilor, gânduri suicide, tentative de suicid, dependenţă de alcool, droguri, depresie, stimă de sine extrem de scăzută PTSD – stresul posttraumatic. Concluziile privind infracţiunile sesizate în domeniul violenţei în familie în anul 2011 la nivel naţional au scos în evidenţă următoarele: se înregistrează o tendinţă de înmulţire a faptelor de violenţă în familie şi un trend ascendent al gravităţii acestor ilegalităţi;numeroase infracţiuni de violenţă în familie nu sunt sesizate organelor de cercetare penală, deoarece victimele apreciază că măsurile legale aplicate autorilor au repercusiuni asupra modului de convieţuire şi a venitului familial; perpetuarea problemelor socio-economice (financiare, lipsa locurilor de muncă, creşterea şomajului etc.) şi culturale (mentalităţi perimate, lipsa educaţiei etc.), pot influenţa amplificarea acestui gen de infracţionalitate cu consecinţe grave asupra vieţii, sănătăţii şi integrităţii persoanelor la nivel micro social;
