Interviu cu doamna Holly Mckinzie Beene, din Statele Unite, profesor Fulbright la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau
Pe doamna Holly Mckinzie Beene, din Statele Unite, profesor Fulbright la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau, am ascultat-o, prima oara, in prima jumatate a lunii mai, cand si-a sustinut o foarte incitanta comunicare in plen-ul Conferintei Internationale “Spatii Culturale”, eveniment organizat in intervalul 11 – 12 mai de Grupul de cercetare “Cultural Spaces” al Facultatii de Litere a Universitatii “Vasile Alecsandri”, din Bacau, si de Grupul de cercetare “CETAL” – sectiunea limba engleza, al Universitatii “Atatürk”, din orasul Erzurum, Turcia. De altfel nu numai comunicarea universitarului american, ci si tema generala a conferintei – “Margini, marginalizare si discursul marginalitatii” – captasera intersul participantilor din cele cinci tari. La sfarsitul lunii mai, gratie profesorului universitar Doina Cmeciu, de la Catedra de limba si literatura engleza a Universitatii “Vasile Alecsandri”, doamna Holly Mckinzie Beene ne-a acordat, in exclusivitate, un interviu.
-Stimata doamna profesoara,in ce consta programul Fulbright ?
– Ideea de baza a senatorului Fulbright, care a conceput acest program, a fost aceea ca, daca Statele Unite si celelalte tari ale lumii se pot intalni, atunci e neaparat necesar ca sa se cunoasca mai bine. In acest sens, a fost aleasa lumea academica, programul facilitand mobilitatea a cat mai multi profesori si studenti. Schimbul educational transforma natiunile in oameni, spunea Fulbright. Programul a devenit, chiar de la lansarea lui, un schimb benefic de experiente si de idei, un schimb bazat pe competitie, pe deschidere, pe informare reciproca.
– Va rog sa definiti, pe scurt, o bursa Fulbright. Ce este, cum se acorda ?
– Sunt mai multe categorii de burse. La primul nivel as situa bursele acordate pe timp de un an pentru studentii de la master si pentru doctoranzi, dar grosul, ca sa spun asa, il detin bursele pentru programul de cercetare, pentru studiile postdoctorale. Apoi , sunt bursele specializate, ceva mai putine ca numar, acordate pe o perioada intre doua si sase saptamani, interval in care, la cererea solicitantului dintr-o tara, vine un profesor Fulbright din State. Sunt si bursele pentru doctorat, care se acorda, de la caz la caz, pentru un semestru sau pentru un an intreg. In general, cererile pentru burse se fac cfu un an inainte.
– Ce stiati despre Romania inaintea venirii dumneavoastra la Bacau ?
– Stiam destul de multe, nu eram victima prejudecatilor. O prietena din Romania venise la noi, in State, pentru un an si de la ea aveam foarte multe informatii.
– Ce va asteptati sa gasiti aici si ce-ati gasit, de fapt, la Universitatea din Bacau ?
– Oooo, ar fi multe de spus. Voi incerca, insa, sa scurtez raspunsul. Stiam ca romanii si, in special, cei din Moldova sunt foarte ospitalieri si m-am convins la fata locului ca asa este, n-am fost surprinsa cat de prietenosi au fost si profesorii si studentii bacauani. Beneficiasem si de un foarte benefic an de corespondenta asidua cu Universitatea din Bacau, cu doamna profesoara Doina Cmeciu, in special, si cu alti membri ai catedrei de limba engleza, am primit raspunsuri detaliate la toate intrebarile mele, fara acest sprijin extrem de benefic pentru mine n-as fi reusit sa ma adaptez atat de repede si, implicit, n-as fi putut avea atata eficenta in activitatea mea de formator. Pot spune ca doamna profesoara Cmeciu si cei din jurul ei mi-au netezit foarte mult calea si le multumesc si pe aceasta cale. M-a surprins, insa, vremea, as spune chiar ca m-au coplesit iarna grea, zapezile imense si frigul patrunzator din februarie – martie. Eu vin din vestul Statelor Unite, unde avem, pe intreg parcursul anului, temperaturi intre 20 si 40 de grade. A trebuit sa ma adaptez, insa, cat mai repede, asa cum m-am adaptat si la viata academica, la viata universitara din Bacau, la numeroasele diferente dintre cele doua sisteme, romanesc si american. Era o experienta noua. A trebuit sa-mi trimit gandurile inapoi, in State, pentru a incerca sa simt mai bine si sa definesc sentimentul incercat de emigrantii din SUA,de cei care traiesc acolo intr-o alta cultura, pentru a-l compara, apoi, cu sentimentul trait in Romania de cei veniti dintr-o alta cultura. Cred acum ca orice profesor care plonjeaza intr-o alta cultura isi pierde pentru un timp naturaletea, gandeste mai mult asupra ideilor exprimate, asupra comportamentului, chiar a sentimentelor, autocenzura devine permanenta, in stare de veghe. Eu fiind, insa, un profesor de comunicare interculturala, m-am adaptat mai usor. M-a ajutat si faptul ca-mi stiam sotul aproape, dansul fiind profesor Fulbright la Universitatea din Chisinau. Ce m-a mai surprins aici, in Romania ? M-a surprins numarul foarte mare al vorbitorilor de limba engleza, nu numai in mediul academic ci si in scoli, chiar si pe strada. Chiar si faptul ca in State toti au masina, iar in Romania exista inca o foarte mare diversitate a mijloacelor de transport, trenuri, autobuze, troleibuze, tramvaie …
– Care a fost cel mai frumos moment in afara campusului universitar ?
– A fost intr-o scoala, Scoala «Cuza», unde m-au surprins foarte placut, prin originalitatea si diversitatea lor, activitatile din cadrul programului Scoala altfel, naturaletea relatiilor dintre profesori si elevi dar si faptul ca toti elevii comunicau fluent in engleza. Un elev micut m-a intrebat direct : Va plac copiii ? Am cunoscut cu acel prilej si sistemul de invatamant la nivel primar si gimnazial.
– Cum e sistemul american de invatamant superior ?
– Sistemul nostru e unic. Primii doi ani de pregatire universitara se fac la un colegiu sustinut de comunitatea locala, bazat pe asa-numitul sistem al usilor deschise. Studentii vin la un curs si, daca nu le place, pot alege altul. Primul an este, de altfel, un an de proba. Dintr-o grupa de 24 de studenti doar 4 – 5 studenti aleg o pregatire intensa si continua cursul. In timp ce aici, la Bacau, intr-o grupa de 10 studenti toti sunt interesati, toti sunt motivati sa continue, sunt mai seriosi, mai dispusi sa munceasca, sa acumuleze cat mai mult. Este o prima diferenta de structura, de atitudine, chiar de nivel de pregatire a studentilor, intre sistemul american si cel romanesc. Mai sunt si altele …
– Ce program ati ales pentru studentii bacauani ?
– Am ales, prioritar, schimbarea in discursul comunicarii, indeosebi in media, in planul evolutiei mijloacelor mass-media. Mi-am propus sa realizez aici si o schimbare in modul de a gandi, inainte de a comunica. Am vrut sa adaptez aici ceea ce am invatat in cei 30 de ani in domeniul comunicarii cu nevoia studentilor de a comunica in viitor, cu nevoile si cerintelor viitoare ale studentilor in planul comunicarii. M-am pliat pe metafora baletului, unde muzica si miscarea formeaza un tot unitar. Am comunicat si comunic foarte bine atat cu studentii de la Stiintele comunicarii, cat si cu cei de la Marketing, de exemplu. A, primit si continui sa primesc de la ei seturi de intrebari, nu numai despre comunicare, nu numai despre tema in discutie, ci si despre Satele Unite, pe care, la inceput, multi dintre ei le vedeau ca pe un tot unitar. Dar nu-i deloc asa, pentru ca in Romania, de exemplu, majoritatea covarsitoare a populatiei vorbeste o singura limba, limba romana si peste 80 la suta dintre locuitori au aceeasi religie, in timp ce in State sunt o multime de etnii si de limbi materne, si numai intr-o scoala catolica privata poti gasi un grup unitar de elevi. Tocmai de aceea, datorita acestei mari diversitati, principiul tolerantei e atat de cultivat in SUA, pentru a gestiona mai usor eventualele stari conflictuale. La noi, in scoala si in universitate se pune un accent deosebit pe competentele comunicative, pe respectul reciproc intre etnii, intre religii, intre traditii, pe deschidere si toleranta, pe respect fata de diferentele culturale, pe diversitatea culturala. Pe buna dreptate se spune ca nu America a cucerit lumea, ci diversele culturi sunt pe cale sa cucereasca America. In acest spirit, ma bucura toleranta, deschiderea, ospitalitatea care caracterizeaza poporul roman.
