Curtea Constituţională a constatat ieri existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Preşedinţie şi i-a dat câştig de cauză celei din urmă, hotărând că preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European. În replică, Victor Ponta a acuzat Curtea Constituţională de „politizare‘‘ şi a lăsat să se înţeleagă că USL va declanşa procedurile de suspendare a preşedintelui, pe care l-a acuzat de „blocaj inacceptabil‘‘. Totuşi, nu mai departe de toamna anului trecut, premierul se arăta dornic să-l suspende pe Traian Băsescu după ce şeful statului declarase că „şi în cazul în care CCR declară neconstituţională îngheţarea pensiilor, tot nu sunt bani‘‘. Chiar dacă Traian Băsescu ar „dori să evite circul polonez” şi ar decide să nu participe la summitul de azi de la Bruxelles, decizia de ieri a Curţii Constituţionale are consecinţe care pun bazele viitorului război instituţional.Prim-ministrul Ponta a susţinut într-o conferinţă de presă că decizia CCR nu îl surprinde pentru că „în CCR Traian Băsescu a numit nişte oameni care întotdeauna i-au îndeplinit dorinţele”, lăsând în acest fel să se înţeleagă că CCR este o instituţie ilegitimă.În acelaşi sens, el a afirmat că va merge la Bruxelles pentru că legitimitatea sa ar fi dată „nu de cinci judecători”, ci de Parlament.Decizia de ieri are consecinţe spectaculoase asupra rolului preşedintelui în stat. Ponta a susţinut că sentinţa CCR ar adăuga la Constituţie pentru că ar fi o recunoaştere a dreptului preşedintelui de a „conduce toate instituţiile acestei ţări”, ceea ce ar reprezenta instituirea prin decizia CCR a unui regim prezidenţial. Ponta exagerează, dar numai pe jumătate. Ceea ce consfiinţeşte sentinţa CCR este dreptul constituţional al preşedintelui de a angaja politic statul român în probleme care ţin de politica economică, bugetară şi fiscală, adică în chestiuni care ţin de Executiv. Cu alte cuvinte, preşedintele are dreptul constituţional de a fixa un cadru economic european Guvernului, pe care acesta din urmă este obligat să-l respecte. Este exact deznodământul pe care Victor Ponta a încercat aproape cu disperare să-l evite, pe de o parte pentru că nu doreşte ca preşedintele să se amestece în actul de guvernare, iar pe de alta, pentru că încerca să salveze naraţiunea pe care au promovat-o partidele din USL în ultimii doi ani conform căreia Traian Băsescu şi-ar fi însuşit atributele prim-ministrului încălcând în acest fel Constituţia.În acest fel trebuie înţeleasă declaraţia de ieri a lui Ponta, care, înainte de pronunţarea sentinţei, şi-a exprimat speranţa ca CCR „să confirme dreptul Executivului de a guverna”.Ponta a lăsat să se înţeleagă ieri cât se poate de clar că nu are intenţia să respecte nici un corset prezidenţial asupra politicilor guvernamentale, că nu înlege să guverneze decât dacă are puterea executivă deplină şi, în consecinţă, a dat semnalul declanşării procesului de suspendare a preşedintelui. „În felul ăsta nu putem funcţiona. Un blocaj permanent este împotriva intereselor României şi singurii care pot decide sunt cetăţenii României”. „Blocajul permanent la care preşedintele Băsescu şi cei câţiva oameni care-i mai sunt încă credincioşi supun România nu poate fi acceptat şi nu poate fi considerat normal în nici un fel de ţară democratică”. „Consider că am obligaţia, alături de Parlamentul României, să încercăm să deblocăm această situaţie şi singurii care pot să decidă, până la urmă, sunt cetăţenii României”. Acestea sunt câteva din declaraţiile lui Ponta, care, împreună cu acuzaţia de „sabotaj” adusă atât lui Traian Băsescu, cât şi Curţii Constituţionale, nu lasă nici o îndoială asupra mişcăriilor următoare ale USL: Ponta vrea putere absolută şi nu o poate avea câtă vreme Traian Băsescu rămâne la Cotroceni. Ceea ce înseamnă suspendare. Dilema USL nu a fost niciodată dacă să-l suspende pe Traian Băsescu, ci când.Ponta declanşează războiul politic total împotriva preşedintelui
Curtea Constituţională a constatat ieri existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Preşedinţie şi i-a dat câştig de cauză celei din urmă, hotărând că preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European. În replică, Victor Ponta a acuzat Curtea Constituţională de „politizare‘‘ şi a lăsat să se înţeleagă că USL va declanşa procedurile de suspendare a preşedintelui, pe care l-a acuzat de „blocaj inacceptabil‘‘. Totuşi, nu mai departe de toamna anului trecut, premierul se arăta dornic să-l suspende pe Traian Băsescu după ce şeful statului declarase că „şi în cazul în care CCR declară neconstituţională îngheţarea pensiilor, tot nu sunt bani‘‘. Chiar dacă Traian Băsescu ar „dori să evite circul polonez” şi ar decide să nu participe la summitul de azi de la Bruxelles, decizia de ieri a Curţii Constituţionale are consecinţe care pun bazele viitorului război instituţional.Prim-ministrul Ponta a susţinut într-o conferinţă de presă că decizia CCR nu îl surprinde pentru că „în CCR Traian Băsescu a numit nişte oameni care întotdeauna i-au îndeplinit dorinţele”, lăsând în acest fel să se înţeleagă că CCR este o instituţie ilegitimă.În acelaşi sens, el a afirmat că va merge la Bruxelles pentru că legitimitatea sa ar fi dată „nu de cinci judecători”, ci de Parlament.Decizia de ieri are consecinţe spectaculoase asupra rolului preşedintelui în stat. Ponta a susţinut că sentinţa CCR ar adăuga la Constituţie pentru că ar fi o recunoaştere a dreptului preşedintelui de a „conduce toate instituţiile acestei ţări”, ceea ce ar reprezenta instituirea prin decizia CCR a unui regim prezidenţial. Ponta exagerează, dar numai pe jumătate. Ceea ce consfiinţeşte sentinţa CCR este dreptul constituţional al preşedintelui de a angaja politic statul român în probleme care ţin de politica economică, bugetară şi fiscală, adică în chestiuni care ţin de Executiv. Cu alte cuvinte, preşedintele are dreptul constituţional de a fixa un cadru economic european Guvernului, pe care acesta din urmă este obligat să-l respecte. Este exact deznodământul pe care Victor Ponta a încercat aproape cu disperare să-l evite, pe de o parte pentru că nu doreşte ca preşedintele să se amestece în actul de guvernare, iar pe de alta, pentru că încerca să salveze naraţiunea pe care au promovat-o partidele din USL în ultimii doi ani conform căreia Traian Băsescu şi-ar fi însuşit atributele prim-ministrului încălcând în acest fel Constituţia.În acest fel trebuie înţeleasă declaraţia de ieri a lui Ponta, care, înainte de pronunţarea sentinţei, şi-a exprimat speranţa ca CCR „să confirme dreptul Executivului de a guverna”.Ponta a lăsat să se înţeleagă ieri cât se poate de clar că nu are intenţia să respecte nici un corset prezidenţial asupra politicilor guvernamentale, că nu înlege să guverneze decât dacă are puterea executivă deplină şi, în consecinţă, a dat semnalul declanşării procesului de suspendare a preşedintelui. „În felul ăsta nu putem funcţiona. Un blocaj permanent este împotriva intereselor României şi singurii care pot decide sunt cetăţenii României”. „Blocajul permanent la care preşedintele Băsescu şi cei câţiva oameni care-i mai sunt încă credincioşi supun România nu poate fi acceptat şi nu poate fi considerat normal în nici un fel de ţară democratică”. „Consider că am obligaţia, alături de Parlamentul României, să încercăm să deblocăm această situaţie şi singurii care pot să decidă, până la urmă, sunt cetăţenii României”. Acestea sunt câteva din declaraţiile lui Ponta, care, împreună cu acuzaţia de „sabotaj” adusă atât lui Traian Băsescu, cât şi Curţii Constituţionale, nu lasă nici o îndoială asupra mişcăriilor următoare ale USL: Ponta vrea putere absolută şi nu o poate avea câtă vreme Traian Băsescu rămâne la Cotroceni. Ceea ce înseamnă suspendare. Dilema USL nu a fost niciodată dacă să-l suspende pe Traian Băsescu, ci când.
