Greşiţi! Ştiţi cine sunt eu? Sunt cetăţean european şi votul meu trebuie respectat

Lume! lume! A venit Comisia de la Veneţia din concediu. A venit să şi-l mai prelungească în Romania pentru câteva zile fiindcă au aflat comisionarii, că se bea şi se mănâncă bine aici, pe meleagurile Dâmboviţene. Ştiu că românii  sunt ospitalieri şi foarte, foarte toleranţi. Pot păşi aici fără grijă pe covoarele întinse de aceştia, fără  praguri puse pe dedesupt, de care  se pot împiedica. Iată şi motivele pentru care nu au renunţat ei atunci la concedii, când Barroso a impus prag la referandum românilor. Ce rost mai are această vizită după ce lupul a mâncat oaia. Să fim oameni serioşi. Istoria ne-a demonstrat că occidentul întotdeauna pentru noi a avut măsuri diferite, sau ne-a aruncat din braţe cum a făcut-o la Yalta. Europa de astăzi nu se dezminte. Ideea de Statele Unite ale Europei este în opinia mea şi a multora, o idee nefericită privită din mai multe unghiuri. O istorie nu se poate şterge. Ea lasă urme adânci. Insularii au o istorie bogată. Cum puteau ei să se mai indentifice dacă renunţau la lira sterlină?         Recent, parlamentarul european Nigel Farage explica într-o şedinţă de plen, că în cazul când le răpeşti oamenilor identitatea şi democraţia, la final nu le rămâne decât naţionalismul şi violenţa. Obsesia unora de a creea UE cu instituţiile sale deasupra forurilor statale, duce la concluzia că cineva se bucură când democraţia este sugrumată, chiar îndepărtată. Pledoaria lui trebuie să fie un semnal puternic pentru cei care doresc o reală democraţie. Impunându-i Guvernului Ponta un prag de 50+1 la referendum, constituie un derapaj de la democraţie în condiţiile când este cunoscut faptul că 30% din populaţia înscrisă în liste, nu participă la vot niciodată. Această bucurie de care aminteam mai sus, Barroso şi-a exprimat-o la recenta întrunire a popularilor europeni, când a afirmat cu nonşalanţă că a salvat democraţia în România prin măsurile luate de el în 11 puncte. Faptul că i-a plăcut ce a făcut, aşa cum spunea şi Nigel, nu este exclus să se mai amestece pe viitor în treburile interne româneşti care pot duce la şomaj şi sărăcie. Nu  este exclus ca supusul Băsescu să fi primit în plic de la Barroso, măsurile de tăiere a salariilor şi pensiilor. Cât de fericită a fost această intervenţie a lui Barroso pentru românii ieşiţi la vot? Cu ce i-a ajutat  UE în demersul lor democratic? Ideea aceasta de Uniune a Statelor Europene nu este nouă. Ea a fost lansată prin 1795 de filozoful german Imanuel Kant în lucrarea sa „Spre pacea eternă” unde preconiza o comunitate a popoarelor europene reprezentativ republicane. Acest concept trebuia să elimine conflictele de interese ce duc la războaie. Premiza trebuia să fie o constituţie comună pentru toate statele libere, unde libera circulaţie a cetăţenilor să se bazeze pe un drept de ospitalitate. Tot germanii vin cu ideea de a unifica statele europene după primul război mondial, dar de această dată prin impunerea cu forţa arucându-l în faţă pe Hitler şi acoliţii săi declanşând cel de-al doilea război mondial. Reluarea acestui proiect sub o altă formă la începutul acestui secol, tot de către Germania, mie îmi ridică mari semne de întrebare. Încercarea asta de a face o căruţă cu un sistem de vehiculare care nu mai este prim rostogolire, adică nu mai pui în capul osiilor ceva rotund ci un pătrat încât şi pe panta de 45 de grade căruţa nu  poate avansa,  mă pune pe gânduri. Şi mă pune pe gânduri pentru că se încearcă un experiment împotriva cursului istoric. Observi că proiectul a dat greş în câteva ţări şi nu pui frână. Înseamnă că mai ai  în mânecă o soluţie miraculoasă. Primele semne de intrare în colaps le-a dat Grecia şi se aşteaptă în altele, precum Portugalia şi Spania   moneda europeană  să cadă. De ce nu renunţi atunci? Poate, vorba lui Nigel, cineva are de câştigat după această aventură? Pe bună dreptate, cine se cred aceşti domni care se joacă cu vieţile a milioane de oameni, luând decizii  în locul lor, încălcând spiritul democratic? Trebuie să deschidem mai bine ochii şi să vedem de cine  suntem împinşi către politica “porţilor deschise” politică care nu ne-a adus beneficii ci mai degrabă jaf în resursele noastre naţionale. Uitaţivă în istorie la perioada interbelică şi o să observaţi că cele mai mari beneficii le-am avut în perioada de guvernare liberală sub programul elaborat de Vintilă Brătianu, care a rezervat primul loc forţelor vii ale naţiunii, în economie. De ce astăzi nu am putea prin noi înşine? De ce trebuie să apelăm la politica porţilor deschise? unde eu trebuie să depind de străini în ţara mea. De ce trebuie să depindă stânga ori dreapta în parlament de minoritari? fără de care  în parlamentul ţării mele nu poate trece  nici-o lege. Prin jocuri politice făcute de aceştia mi se  decide mie soarta. Întotdeauna străinătatea ne-a cântărit nouă greşelile cu kilogramul iar dreptul nostru l-au cântărit cu gramul. S-a văzut la referendum cum am fost trataţi de CE. Cum a fost apărat dreptul meu. De aceea sunt eurosceptic. Şi e dreptul meu pentru că acest drept mi-l dă istoria. Ea îmi spune şi nu mă minte, că occidentul mi-a trădat părinţii, la Yalta.   Romania a fost aruncată de occident în braţele sovieticilor după al doilea război mondial. Cine vă dă dreptul să-mi atârnaţi votul  de un prag? De când libertatea mea este îngrădită?  De când stabiliţi voi grade de participare la vot pe criterii naţionale ori zone geografice? Aloo!!!! “Comisia de la Veneţia” spuneţi-i lui Barroso că sunt cetăţean european şi votul meu trebuie respectat.                                                                                              Col.(r) Nour Constantin