Câteva mii de credincioşi au participat duminica la resfinţirea Bisericii „Buna Vestire” – Răducanu din Târgu Ocna, Protopopiatul Oneşti, judeţul Bacău. Lăcaşul de închinare a primit veşmântul resfinţirii de la Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
Distincţie din partea Patriarhului României
Pentru toată osteneala depusă în cei aproape 17 ani, pr. paroh Ioan Panţîru a primit din partea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul distincţia de iconom stavrofor. De asemenea, arhim. Timotei Aioanei a oferit părintelui paroh Ioan Panţîru, din partea Preafericitului Părinte Daniel, distincţia „Sanctus Stephanus Magnus”. „Ziua de astăzi (n.r. ieri) a fost o mare sărbătoare în primul rând pentru Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, deoarece cu toţii ne-am îndreptat gândurile spre Târgu Ocna. Aceasta pentru că Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul a fost prezent în mijlocul preoţilor şi credincioşilor din acest oraş. Biserica „Buna Vestire” – Răducanu a fost resfinţită după aproape 17 ani de lucrări de restaurare şi reabilitare atât la exterior, cât şi în interior. A fost o zi de aleasă trăire duhovnicească pentru că s-a adus slavă lui Dumnezeu pentru toate realizările din ultimii ani. Această biserică a fost îmbrăcată într-o haină nouă, sfântă şi curată, întrucât acest sfânt lăcaş s-a degradat după cutremurul din 1977. S-a înlocuit în totalitate acoperişul şi s-a refăcut structura. Apoi a fost înnoit mobilierul, potrivit timpului în care a fost construită această biserică. S-a restaurat în întregime pictura, dar şi alte obiecte bisericeşti care se impuneau a fi reînnoite. Au fost prezenţi foarte mulţi credincioşi, mai ales că toţi preoţii din oraş au slujit în cadrul Sfintei Liturghii, dar şi oficialităţi centrale şi locale”, a relatat pr. protopop Constantin Alupei.
Biserică de parohie din 1890
Biserica „Buna Vestire” situată în oraşul Târgu Ocna, numita şi Răducanu, a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea de marele logofăt Ion Buhuş şi de un târgoveţ bogat „cu multe mori pe apa Slănicului” (după cum mărturiseşte o inscripţie în slavonă din 3 dec. 1711 de pe o lespede de marmură din pridvorul bisericii). Potrivit siteului Protoieriei Oneşti, până în 1863, la secularizarea averilor mănăstireşti a fost unificată administrativ cu fosta Mănăstire Precista de la Ocna (actuala Biserică Precista din Târgu Ocna). La 1 martie 1798, patriarhul Grigorie al V-lea confirmă existenţa „mânăstirii de la Ocna” sau „Precista – Răducanu” prin numărul mare de egumeni greci sau români confirmaţi, cât şi prin daniile acordate. De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin multe încercări, unele dramatice, începând cu 1821, când a fost ocupată de un detaşament de eterişti şi devastată de turci, apoi în 1864, în pericol de a deveni cazarmă. În Primul Război Mondial clădirile anexe au servit drept depozit de muniţii şi provizii. Între 1843 şi 1853, biserica mănăstirii este reparată de arhim. Procopie, iar din 1890 devine biserică de mir, formând o parohie. Nu s-au mai făcut intervenţii majore şi reparaţii capitale până în 1996, când s-au demarat, de către preotul paroh Ion Panţîru, în colaborare cu Ministerul Culturii şi Cultelor, ample lucrări de conservare şi restaurare a bisericii grav avariate de cutremurul din 1977 şi aflată în pericol de prăbuşire.