Prin despărţirea de Romulus Vulpescu, literatura română şi lumea noastră literară suferă o ireparabilă pierdere

Prin despărţirea de Romulus Vulpescu, distins poet şi traducător, literatura română şi lumea noastră literară suferă o ireparabilă pierdere, se afirmă într-un comunicat al Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi Asociaţiei Scriitorilor. Potrivit surselor citate, „Romulus Vulpescu a încetat din viaţă la vârsta de 79 de ani, pe 18 septembrie 2012, lăsând traduceri din literatura franceză imposibil de ocolit”.  Născut la Oradea în anul 1933, Romulus Vulpescu a urmat, la Bucureşti, şcoala primară la „Sf. Andrei” şi Liceul „Gh. Şincai” (1948 – 1951), Facultatea de Filologie – Secţia Limba şi literatura română a Universităţii din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1955.  După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, la Editura pentru Literatură Universală, la revista „Luceafărul”, ca secretar literar şi director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea”, muzeolog la Muzeul Literaturii Române şi în redacţia „Manuscriptum”.  A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din România între anii 1973 şi 1989, apoi director al Teatrului Mic până în 1991. În legislatura 1990 – 1992, Romulus Vulpescu a fost senator, apoi membru în CNA între 1994 şi 1998. Poemele sale de o rafinată tehnică a versificaţiei au fost culese în mai multe volume, dintre care emblematic este „Arte & Meserie” (1979). A tradus în chip remarcabil poezie de François Villon, Dante Aligheri, Charles d’Orleans, de poeţi francezi ai Pleiadei. De asemenea, a tradus din Francois Rabelais şi Alfred Jarry.