Am spus-o în mai multe rânduri că băiatul ăsta este copilul lui mami ajuns la o vârstă care nu justifică insuficienta lui maturitate. Se pare că toate îl trădează. Mişcările, fizionomia, expresiile şi mai ales râsul acela de copilaş nevinovat, care a răsturnat oliţa de sub el, după care bate din palme. Toate acestea îl fac să pară de fapt ceea ce este, personajul necopt din panoplia politicii româneşti. Cineva se pare că i-a spus; vezi ce faci cu râsul acela că te trădează, şi nu a mai râs în ultima vreme. În schimb ne-a rămas casetele pe care puteţi să le revedeţi şi o să-mi daţi dreptate. Revedeţi şi recenta expresie cu prostiuţa sau prostioara care justifică comportamentul copilului neajuns la maturitate. Nu cred ca a vrut să sugereze ceva legat de impresionanta sumă cheltuită de secretariatul guvernului său, atunci când a folosit diminutivul prostiei din capul lui. Spun asta pentru că a ieşit pe un post de televiziune să explice că prostia nu e mare, e mică,mică şi că beţişoarele pentru urechi şi şerveţelele pentru demacheat erau necesare. Despre mâncare şi băutură, explicaţiile au fost şi mai clare, rolul său a fost de a le consuma nu de a le procura. A vrut să o contrazică pe mămicuţa lui care i-ar fi spus la începutul carierii de profesor că s-ar putea să moară de foame cu istoria religiilor. Şi a avut dreptate. Când mai punea el gura pe caviar dacă nu intra în politică. Iată că i-a prins bine sfatul părinţilor de a pleca în politică, pentru că numai cu ajutorul politicii, în România jefuită a putut apuca şi el un os de ros. Dar când va afla mămicuţa lui că s-a apucat şi de băut, se va supăra rău. Slavă Domnului că n-a apucat decât 78 de zile de stat la guvern, că de guvernat nu pot să spun că a făcut-o pentru că nici nu avea cum. Oamenii din guvern erau ai lui Boc. Iată cum a funcţionat politica de cadre a securităţii care funcţionează şi acum. Nu contau calităţile umane şi profesionale ale indivizilor ce erau numiţi. Conta să aibă omul lor acolo. Ăsta este omul politic care vrea la preşidenţie. Un copil crescut şi educat de comunişti, nomenclaturist în forurile de conducere al C.C. al U.T.C. În ultima vreme UTC-istul nomenclaturist îl atacă pe Antonescu, numai pentru a intra în atenţia presei. Se pare că-i o strategie a celor care-l sfătuiesc. Antonescu nu intră în acest joc şi bine face pentru că diferenţa capitalului politic acumulat de el, este enorm de mare faţă de acest consumator de beţişoare pentru ureche. Şi e mare pentru că Antonescu n-a fost niciodată comunist sau UTC-ist. Şi-a câştigat statutul de politician în cei 23 de ani de la revoluţie. S-a format ca politician într-un singur partid şi naţional şi liberal. A câştigat preşedenţia partidului unde s-a format ca politician prin alegeri spre deosebire de MeReU comunistul Mihăiţă, care a lins în cariera lui politică mânuţele , ţărăniştilor,liberalilor şi băsiştilor. Îşi cumpără un partid ţinut o vreme bună la naftalină şi îşi lipeşte pe frunte o etichetă de preşedinte. Dar cerşeşte un colegiu la partidul cameleon. Aşa vrea micuţul Mihăiţă să se bată în alegerile prezidenţiale. A făcut şi declaraţii de pe poziţia unui mare boxer, că Antonescu nu va rezista nici o repriză în faţa lui. Păi ca să joci o finală nu cumva trebuie să te califici, Monsieur? Eu zic să mai creşti un pic şi la minte şi la trup. Mens sana in corpore sano, sport nenică şi lasă-te o vreme de politică. Mănâncă bine, dar pe banii tăi. Încearcă şi caviar dar atenţie că de data asta s-ar putea să-ţi rămână în gât.
Col.(r) Constantin Nour
