Acest Nilă de Caracal care i-a furat lui tasu vaca, a reuşit să otevizeze România şi să tabloidizeze aproape întreaga presă scrisă şi televizată. Nu i-a mai ajuns televiziunea lui şi a ieşit pe toate posturile să-şi facă campanie la partidul personal. Peste noapte în Romania s-a născut găinarul politic perfect al acestei etape foarte agitate. O etapă ridicată la o tensiune maximă şi de primul iresponsabil al ţării. Am ajuns să trăim în aceste zile, momente în care întreaga mass-media a împrumutat ,sper, clişeul tabloid patentat de Limbricul otevist. Subiectul Oltchim, dincolo de tragismul situaţiei este servit de mass-media după regulile şi bunul plac al acestui măscărici care se joacă cu sentimentele şi speranţele oamenilor. Primul iresponsabil al ţării, fiind invitat în cocina otevistă l-a adulat, spunându-i măscăriciului că de fapt este mai degrabă un aranjor decât un creator. Am înţeles cu toţii complimentul deloc mângâetor adresat lui Nilă, însă cred că putea să-l complimenteze mai mult pentru că acesta este totuşi un circar incontestabil, desăvârşit. Faptul că Tolea Cimac nu a reuşit să-l bage în tomberon, dovedeşte şi la propriu că are calităţi incontestabile de hopa Mitică. Şi o spun pentru faptul că a scăpat de foarte multe arestări şi condamnări, pentru primirea unor foloase necuvenite. O asemenea avere nu se face peste noapte în câţiva ani de televiziune. Şi alţii au avut televiziuni mai puternice şi nu au ajuns la performanţa lui. Că primea bani necontabilizaţi se ştia. Închiderea televiziunii oteviste s-a făcut pentru că erau indicii, că acolo se spălau bani negri, dar nu s-a putut dovedi cu probe beton, şi s-a mers pe legea audiovizualului. Se pune întrebarea, pentru cine face jocurile astăzi Limbricul otevist? Vineri seara, românii care mai erau cu ochii în ecran, au putut vedea criza unui logoreic pe viu. După cinci ore, timp în care cei de la Ministerul economiei nu l-au luat în seamă pentru că nu venise cu dovada deţinerii valorii cu care s-a adjudecat licitaţia, Limbricul otevist cu o figură pierdută a căzut într-o criză logoreică. O jumătate de oră în faţa Ministerului nu i-a putut opri nimeni criza logoreică, nici chiar musca care i se aşezase pe faţă. S-au reluat de câteva ori aceleaşi fraze incoerente cu o foarte mare uşurinţă. Nici o întrebare a ziariştilor nu a putut întrerupe criza sărmanului neînţeles. După ce criza a trecut i-a apărut zâmbetul pe faţă şi s-a cerut acasă în Primăverii, unde şi acolo a mai stat de vorbă cu ziariştii comunicându-le programul pentru a doua zi, iar pentru cine dorea să-l păzească le-a oferit piscina până dimineaţă. Se poate explica foarte multe acum din trecutul emisiunilor lui nocturne. Spre exemplu, de ce avea nevoie de prezenţa lui Hanibal Dumitraşcu în emisiunile lui despre Elodia? Prezenţa unui psihiatru în acele emisiuni dădeau o notă de credibilitate ceea ce explică de ce multă vreme s-a şi butonat acest canal. Lăsa impresia că emisiunea se desfăşoară în parametri normali. În aceste zece zile mass-media s-a tabloidizat. Toate ştirile s-au redus la acest subiect. Întreaga presă alearga după Limbricul otevist dar senzaţionalul nu mai aparea pentru că de această dată Limbricul nu-l avea. Adică cei 45 de milione de euro care ar fi tras cortina acestui teatru de prost gust, dacă există şi acest gen de teatru. Asistăm la o partidă de alba-neagra pe care legislaţia noastră o tolerează. Să faci discuţii de cinci ore cu un individ cunoscut trişor, mi se pare că nu trăim într-o ţară normală. Diferenţa dintre noi şi statele avansate o fac tocmai cei puşi să o administreze. Fără dovadă certă a banilor cu care s-a adjudecat licitaţia, discuţia nu trebuia să aibă loc. Pe Ceauşeasca am împuşcat-o când ea a cerut dovada înfometării populaţiei deşi execuţia nu a fost instituţional. Acum când putem s-o facem instituţional ca urmare a neprezentării dovezii, nici măcar nu-l invităm afară pe acest Nilă de Caracal care i-a furat lui tasu vaca. Timpul acesta pierdut la noi nu costă bani? Dacă nu, atunci asta-i diferanţa între noi şi englezi iar diferenţa aceasta este făcută de aceia care conduc aceste instituţii. De aceea otevizarea Romaniei a fost posibilă pentru că nu am putut bate în cuie o lege şi am dat posibilitatea unui Limbric Caracalean să se strecoare pe lângă ea, să arunce cu ajutorul unui satelit zoaie într-o societate de consum. Făcând audienţă cu emisiuni, gen alba-neagra a muls banii de la buget prin audiovizual în condiţiile când jocul de alba-neagra este înterzis prin lege în Romania. Însă speculaţia de piaţă este permisă. Şi Limbricul otevist asta a şi făcut. A speculat gradul de cultură scăzut la un segment din populaţie, şi a creat canale pentru care telecomanda se deschide uşor acolo unde mintea patinează. Faptul că acest Limbric trece dincolo de show şi speculează această masă de manevră atrăgând-o în jocuri politice, demersul devine extrem de periculos. Este adevărat că în politică se fac promisiuni deşarte, mincinoase, neonorate. Însă de aici nu poţi merge mai departe. Promisiunile demente făcute de Limbricul Otevist depăşeşte orice imaginaţie. Din aceste considerente chestiunea devine îngrijorătoare, pentru că la vot nu-i poţi opri pe demenţi.
Col.(r) Constantin Nour
