Apărarea imaginii României, trebuia de multă vreme să facă obiectul unor dezbateri în CSAT şi în Parlamentul ţării în vederea elaborării unei legi drastice împotriva celor care terfelesc imaginea ei. Terfelirea imaginii tării s-a făcut sistematic. Nu mai demult în august, această imagine a fost făcută ţăndări de parlamentarii europeni din PDL şi chiar de preşedintele ţării. Credibilitatea ei ca ţară stabilă din punct de vedere politic şi economic s-a prăbuşit în urma declaraţiilor demente ieşite din câteva capete încălzite de atâta alcool consumat, care vedeau lovituri de stat la orice colţ de stradă. Întradevăr lovituri s-au dat , însă de către opozitie, dezinformând la CE despre prevederile constituţionale. Vânătăile loviturilor s-au regăsit pe spinarea României. Ne aşteptam ca aceste lovituri să vină din afară. Devine extrem de îngrijorător că în ultima vreme aceste lovituri apar din interior, în special din spectrul politic, gazetăresc şi economic. Oameni politici de prim rang, formatori de opinie din presă, persoane publice, ies cu iniţiative şi declaraţii demente care aduc grave prejudicii imaginii României. De aceea se impune de urgenţă, ca imaginea ei să fie apărată printr-o lege specială. Zăpăceala întreţinută în mass-media de un dezechilibrat mintal timp de 10 zile, a produs reting şi a fost preluată de presă ca o lovitură de imagine. Cei care se simt cât de cât normali la cap numeşte această fugă după un limbric agitat, nebuneală în termeni populari. Pe termen scurt poate a fost o lovitură de imagine imediată pentru retingul obţinut. Însă pe termen lung lovitura dată imaginii României este ireparabilă. S-a lovit în credibilitatea ei pe plan extern. Ce imagine a lăsat acest Şoricel bolnav din Caracal, care în nebuneala lui de a parveni în politică, a stricat o licitaţie. Şi-a permis să strige un preţ de trei ori mai mare, 45 de milioane euro, faţă decât a oferit ceilalţi competitori, nefăcând dovada deţinerii acestor bani. Dincolo de pagubele produse statului român, falsificând documentele de bonitate şi întârzierea privatizării, a produs şi mari pagube imaginii României în exterior, credibilităţii sale. Câţi investitori vor face pasul înapoi după această nebuneală? Ce imagine a produs în exterior scoaterea unor bani din bancă, fluturarea lor şi plimbarea acestora prin Bucureşti? Rezultatul nu poate fi decât dezastruos fiindcă în nemernicia lui a calculat că mai există şi români care să creadă într-un circ atât de ieftin. Nu pot să cred că un om sănătos la cap în strategia lui de campanie electorală, a luat în calcul că în România mai pot fi îmbrobodiţi oamenii cu tot felul de tâmpenii şi promisiuni deşarte. Nu pot concepe că mai există oameni în România care să creadă că Diaconescu poate să le dea 20 de mii de euro. Dacă mai există 100 de indivizi care să mai creadă în aşa ceva, înseamnă că suntem o naţiune pierdută şi nu ne putem reveni multă vreme de acum încolo. Spun asta că şi în plan juridic suntem cu 50 de ani în urmă şi nu reuşim să facem un progres. O spun pentru că în alt loc în lume Diaconescu la atâtea infracţiuni, fapte de corupţie, declaraţii mincinoase , înşelăciuni, nu mai era până acum liber. Ce e mai sfânt pe lumea asta, decât să respecţi libertatea celuilalt. Distorsionând imaginea, gândirea celuilalt, atentezi la libertatea lui. Scoaterea şi fluturarea banilor, declaraţiile însoţie de promisiuni mincinoase făcute către oameni necăjiţi, poate fi încadrate uşor la manipulări ordinare în scop electoral. Nu mai spun că s-a dorit evident ca fluturarea banilor, prin faţa camerelor de luat vederi să producă efectul experimentului Pavlov. Şoricelul din Caracal spera că salivarea muncitorilor de la Oltchim va avea loc şi îl va face erou naţional. Numai mintea unui om bolnav putea să găndească asemenea mişcări care în final îi vor aduce un deserviciu. Cred totuşi în capacitatea românilor de a discerne şi a face diferenţă între un balon de săpun şi o mingie pe care o poţi ţine în mână. Fluturarea banilor prin faţa alegătorilor a mai făcut-o şi Jiji Căcărează când PNG-ul lui avea ceva procente şi mergea în alegeri. Ba mai mult acesta a făcut şi nişte case pentru năpăstuiţi şi totuşi gesturile lui nu i-au adus voturi. Oricum a demostrat mai mult caracter decât Şoricelul din Caracal. Ceea ce face acest Soricel astăzi, nu a mai făcut-o nimeni niciodată. A aruncat cu ajutorul satelitului prin care transmite imagini, o ploaie de minciuni şi promisiuni deşarte care depăşeste raţionalul. Dacă arunca câteva picături nu erau speranţe să rodească ceva. Dar dintr-o ploaie de minciuni s-ar putea să crească speranţe deşarte. Am spus-o de mai multe ori că totul este un demers politico-banditesc periculos.
Col.(r) Constantin Nour
