Problemele societăţii româneşti sunt multiple, grave, şi urgente. Toate au o singură cauză; lipsa de profesionalism şi acceptarea amatorismului de către politic în toate compartimentele societăţii. Nici după 23 de ani de la căderea comunismului nu s-au conturat în economie formele capitalismului, pentru că nu s-a dorit acest lucru. Într-un capitalism consolidat banul se face mai greu, taxele către stat sunt plătite la zi, traficul de influenţă există dar mai puţin, justiţia funcţionează. La noi astăzi toţi se folosesc de influenţe, facilităţi pentru a ajunge mai uşor la profituri imediate. Partenerii de afaceri se faultează reciproc şi nu folosesc pârghii corecte şi legale. Instrumentele statului în colectarea taxelor şi impozitelor au fost lăsate neperformante. Fiscul se prezintă astăzi ca un ciur cu găuri mari. La noi a rămas totul într-o fază de pionerat. În vest unde capitalismul are deja o tradiţie, economicul determină întotdeauna politicul. La noi este tocmai invers. Politicul determină economicul. Întreaga clasă politică s-a îmbogăţit de pe urma comisioanelor şi traficului de influenţă, a filodormei primite pentru accesul unuia sau altuia la o privatizare, ori facilitarea semnării unui cantract cu statul, etc. Până şi mass-media, a patra putere, în goana după câştig lasă deontologia profesională undeva la intrare şi se destrăbălează pe ori ce ştire care face audienţă, reting , care le aduce venituri imediate. Nimeni nu mai urmează un statut, regulament, cod deontologic. Banul este reperul standard în ierarhia profesională. Emisiunile nu sunt pregătite pe subiecte din vreme stabilite. Invitaţii sunt aceeaşi mai tot timpul. Nu atacă, nu se implică şi nu sunt pregătiţi iar când se aruncă într-o discuţie fac gafe monumentale ca urmare a necunoaşterii subiectelor iar alteori din incultură. Până şi emisiunile cu incursiuni în istorie, nu au invitaţi pe măsură care duc în derizoriu întreaga emisie. Şi din păcate nu sunt puţine. Numai decurând un post de televiziune, de altfel onorabil, a abordat o temă în care moderatorul cât şi invitaţii ridicau în slăvi un discurs a lui Carol II ţinut cu prilejul avansării la gradul de sublocotenent a prinţului Mihai fără a observa că mesajul a fost creionat pe discursul lui Iorga ţinut in 1934 în faţa “Micilor Dorobanţi” o mişcare de tineret. De aceea o incursiune în istorie trebuie bine pregătită, altfel lasă să se înţeleagă multe şi nevrute dintr-o expunere truncheată. A-l prezenta pe Iliescu grobian într-o comparaţie nefericită cu Regele Mihai este descalificant pentru cel care o face. Nu sunt un fan Iliescu şi susţin în continuare că a fost politicianul care s-a ales cu cele mai multe vuturi vreodată. Poate nu au fost 82% dar oricum a existat un procent mare pentru susţinerea lui. Mă voi întreba întotdeauna ce a făcut cu ele? Dar nu am înţeles când a fost grotesc Iliescu? Când nu l-a primit în 90 ori când i-a recunoscut dreptul la retrocedare şi recunoaşterea statutului de sef de stat? Pe de altă parte demersul lui Mihai în 90 de a veni la masa întinsă direct fără o discuţie prealabilă cu noua putere, mi s-a părut o iniţiativă copilărească pe care ulterior şi-a recunoscut-o. Ce s-a putut face ulterior, în 90 oricum nu se putea face mai ales ţinând seama de contextul în care se găsea România atunci. Nici astăzi, ea nu a scăpat definitiv de sindromul comunist. Uitaţivă pe cine are România la Cotroceni şi cine sunt şefii serviciilor secrete. Toţi sunt comunişti. Asta spune mult şi nu se răspude la întrebarea; de ce nu se doreşte schimbarea? Se sugerează mereu că România de fapt are electorat de dreapta, că niciodată ea nu a fost de stânga. Totul este numai o perdea de fum, pentru a distrage atenţia. În condiţiile când ai 80% din populaţie care trăieşte mai rău decât în comunism, nu poţi pretinde că ai electorat de dreapta. Câţi cunosc doctrinele de dreapta sau de stânga, ori politicile de dreapta şi stânga. Dacă politica care a implementat-o PDL-ul aflat la guvernare este de dreapta, atunci sigur românii nu sunt de dreapta. Ţinerea românilor într-o totală confuzie se pare că avatajează pe unii. Cum vă explicaţi că până şi minciunile Soricelului de Caracal sunt propagate de oameni cu bani pe mai toate posturile de televiziune? Sunt servite sistematic la oră de maximă audienţă. Care sunt forţele din România care doresc atât de mult pătrunderea în Parlamentul ţării a unui partid nematurizat, dezorientat şi fără o doctrină consacrată? Şi perioada de criză din anii 29-33 a favorizat ascensiunea unor partide populiste în întreaga Europă. Naţional-Socialiştii lui Hitler s-au ridicat pe valul de nemulţumiri ale germanilor. Să se repete istoria? Nu cred pentru că nu există similitudini în politicile de partide şi nici asemănări între personajele care au creat partidele. Însă trebuie să atragem atenţia, că nici acum nu s-a învăţat nimic din istorie. Ascensiunea nazismului în Germania si căderea lui, cel puţin pe mine ma determinat să afirm că pârghia ascensiunii în politica populistă este direct proporţională cu panta prăbuşirii din vârful atins. Şi Hitler a atins în politică un vârf care l-a ameţit, din care cauză a şi căzut. Nu cred că este cazul ca cineva să se îngrijoreze de politicile populiste ale Şoricelului din Caracal, dar nici nu trebuie subestimat.
Col.(r) Constantin Nour
