La Cotroceni, marea este agitată

Cucuveaua de la Cotroceni degustă tulburelul anului. A fost o vară secetoasă cu mult soare şi e normal să iasă zeama tare. E tulbur vinul, dar e tulbure şi mintea  Cucuvelei după o vară atât de agitată. Fierbe şi ea şi vinul. Însă CE i-a sugerat să şi-o fiarbă în liniste pentru a nu tulbura şi mai rău apele în România.  Cât timp fierbe, afară să nu dea gaze. Ce chin, ce jale mare în părţile dorsale, că trebuie să strângă mai tot timpul din fese. Mai marii din PP i-au limitat Cucuvelei de la Cotroceni ieşirile în public pentru a nu crea greaţă şi mai mare românilor înaintea alegerilor parlamentare. Au realizat şi ei, că a ajuns o gloabă care nu mai trage la căruţă, aşa cum a tras odată. Acum dă gaze şi strică atmosfera. Totuşi nu trebuie subestimat, fiindcă Gloaba a strâns în jurul ei un număr mare de magistraţi, făcând numiri pe bandă de zece ori mai mult decât au făcut ceilalţi presedinţi într-o lună. Dacă Iliescu şi Constantinescu făceau 4-5 numiri de magistraţi pe lună, Băşinescu ăsta a făcut şi 50 de numiri şi schimbări în aparatul judiciar. Dar vorbeşte de o justiţie independentă şi strigă în gură de şarpe, că vor alţii să pună mâna pe ea. Hoţul strigă hoţii! Aplică una din metodele securistice de dezinformare, meserie pe care o stăpâneşte foarte bine, pentru că de marinărit s-a lăsat. Şi-a pierdut deprinderile de marinar pentru că şi în acest domeniu tehnica a evoluat. Bordul de comandă este sofisticat din care cauză Cucuveaua nu şi-a mai reânnoit nici brevetul de marinar. Şi apoi după anii 2010 testele medicale pe care navigaţia le cere, sunt mai pretenţioase. Nu mai riscă nimeni.  Şi Nelson în ultima perioadă avea doar unul, dar lui i s-a permis de casa Regală Britanică să navigheze. Cocoşatul nostru s-a pus rău cu toate casele Regale.  Securistic vorbind îi stă mai bine aşa cu privirea asta îndoielnică. Şi apoi nu se mai poartă în marinărie pe un ochi jarteaua neagră a lui Nelson. Adevărul e că, ar fi fost unic pe mările şi oceanele lumii cu o asemenea jartea. Oricum , este unic ca preşedinte cu un nume atât de  jalnic. Acum şi noi, ca popor nu am avut ce face şi ne-am ales un preşedinte, cu un asemenea nume nefericit. Să fi vrut cineva să ne facă de băcănie şi nu reuşea mai bine, aşa cum ne-am făcut-o noi singuri. O mare parte din populaţia acestui popor nici nu a conştientizat că imaginea româniei este răspândită în lume şi de nefericitul ăsta cu un  nume, ce te duce cu gândul la putoare.  La noi poate nu contează, dar afară acest aspect este luat în calcul. Mai cu seamă fizionomia individului. Bill Clinton a fost ales de două ori în funcţia de preşedinte al SUA şi datorită aspectului său exterior, fiind şi un individ prezentabil cu un discurs elegant. În al doilea mandat nici n-a mai contat faptul că Monica Lewinsky a avut plăceri erotice cu el. Dimpotrivă acest fapt i-a adus un plus de voturi. Şi Gloaba noastră a încercat ceva asemănător cu o blondă, dar nu pentru ai aduce voturi în alegeri. Astea au fost aduse  de serviicile de forţă împreună cu reţelele informative de securitate preluate de partidul cameleon. Oricum acuma se zbate pe uscat, inventând o mare pentru barca sa. Nu se află acum în largul său, pentru că mai marii de la CE i-a pus botniţa folosită în “Desculţii” lui Zaharia Stancu, nu pentru a nu putea îngurgita strugurii, ci pentru a nu scoate tulburelul din el. E ca o barcă pe uscat acum. Se usucă fără scandal, fără să latre la unul şi la altul. Ar fi lătrat el şi la lună, dar nu are voie. Fără jurnalişti în jurul său nu e în largul lui. E o barcă pe uscat pe care o îngroapă nisipul. Asta vrea să spună el dar nu are curajul. Hai să-l ajutăm în versuri.

Mă simt o barcă răsturnată

Pe mal de cineva lăsată

Aş vrea să fiu din nou la apă

Că lemnul de căldură-mi crapă  

Mă simt greoi, răsuflu greu

Şi nu mă simt în largul meu

Mă bate vântul, în lemn îmi sapă

Mă simt puternic numai în apă  

Vreau să plutesc, să am culoare

Simt că pe mal nu am valoare

Acolo în larg mie-mi convine

Acolo-mi este cel mai bine 

Mă uit în sus şi-aştept să vină

Minunea  din  ceruri  divină 

Căci  nisipul  mă  îngroapă

Dacă  nu  revin  la  apă. 

 Băse  văicărinde-se.

Curaj gâscane  că te tai, aici pe mal tu viitor nu ai.            

 Col.(r) Constantin Nour   

Adauga un comentariu

*