Ipocrizia pseudoliberalilor rezervaţi a dat în clocot. S-au făcut auziţi şi văzuţi imediat în scris, pe bandă şi pe sticlă, după angajarea lui Becali în lupta electorală lângă liberali. Am spus-o de mai multe ori, nu sunt fan Becali pentru că nu mi-a plăcut niciodată râsul omului de la coada vitei. Şi nu este singurul dotat cu un asemenea râs care nu-mi place. La Cotroceni vor răsuna multă vreme, după ce palatul va ajunge iar muzeu, hăhăiturile nefericitului cu numele dorsalic. Nu pot fi fanul unui personaj vulgar, oricare ar fi pregătirea sau cartea lui de vizită. Nu mi-a plăcut vulgaritatea de oriunde ar veni ea şi mai cu seamă de la aşa zişii deontologi care mai dau şi lecţii de comunicare din când în când. Tocmai aceştia zgârie urechile noastre cu expresii pornografice care ne scârbesc. O fac de cele mai multe ori în ideea de a fi mai interesanţi, lucru pe care l-a făcut şi Becali în mai multe rânduri cu acelaş scop. Şi mă întreb atunci, care este gradul de comparaţie între un Becali şi un CTP-ist care spunea de curând despre un politician că se masturbează folosind excesiv cuvântul de onoare? Posibil ar axista mai multe grade de comparaţie dacă analizăm logic. Unul ar fi gradul de pregătire al CTP-istului ce-i permitea să nu alunece în mocirlă. Numai că în timp ce Becali o comite interesat de capitalul politic, CTP-istul o face pecuniar la comandă. Şi nu o face pentru prima dată. Care este diferenţa între o ofensă elegantă adusă de Tăriceanu lui Becali, referitor la manipularea oilor şi acea ofensă vulgară adusă lui de Băsescu, într-o emisiune televizată? la care nu a avut replică, fiind deranjat de papionul care-l strângea prea tare la gât. Nu există nici o diferenţă între o ofensă sau alta ci dimpotrivă asemănări pentru că ambele irită, una zgârie şi alta loveşte, iar rezultatul nu este benefic. Reapariţia lui Becali în plan politic central, aş spune chiar istoric, i-a determinat pe ipocriţi să iasă din ascunzători, să-şi descopere faţele şi să critice. Nici unul nu a explicat de ce au stat ascunşi până acum, sau dacă au fost cândva liberali de ce sau retras, precum Stelian Tănase şi nu au ieşit să lupte pentru o cauză liberală, moderat sau agresiv, atunci când a fost necesar să o facă. Au stat ascunşi şi nu s-au manifestat în niciun fel atunci când Băsescu, săpa la temelia acestui partid naţional istoric pentru a se prăbuşi. I se contestă lui Becali acum capacitatea de a lupta pentru apărarea valorilor liberale, fără a argumenta. Aceşti pseudoliberali care ies numai când au de criticat ceva anume, nu sunt benefici pentru un partid care îşi doreşte să acceadă la putere. Ori discursurile elegante şi criticile de substanţă intelectuală, astăzi nu mai aduc voturi. Cine rămâne în trecut nu va putea simţi gustul viitorului. Cine îşi doreşte un partid liberal cu un discurs elegant, evaziv, neaplicat va cantona partidul în marja procentelor de 5-10% şi îi va rezerva un loc la muzeu. Scopul unui partid este să acceadă la putere. Ori dacă lupta nu se duce cu cel puţin aceleaşi arme folosite în luptă şi de adversar, poţi rămâne tot timpul o piesă de muzeu. Mişcarea făcută de Antonescu este una inteligentă şi pracmatică. Şi nu este singura făcută de când a luat cunducerea Partidului Naţional Liberal. Mişcările lui au făcut ca partidul să crească de la 10% la 25% în ultima vreme în preferinţele electoratului. Nu le dai acestora satisfacţie, nu te aleg. De aceea este atacat atât de virulent de adversarii politici şi el şi Ponta pentru că sunt pracmatici. Ascultă pulsul electoratului şi chiar vor să facă ceva pentru România. Sunt corecţi şi cinstiţi cu ei. Şi-au respectat angajamentele. Nu s-au mânjiţi în cariera lor politică, din care cauză nu pot fi şantajabili. Sunt singurii care mai pot duce astăzi o luptă cu aparatul mafiot băsist. Iar electoratul simte acest lucru. Becali are un bazin electoral substanţial, bine conturat, electorat care are aceleaşi obţiuni ca ale USL-ului. Ar fi fost absurd şi iraţional ca alăturarea lui de USL să nu aibă loc. Se pot trage învăţăminte din alegerile ce au avut loc în 2004, când Geoană printr-o frază nefericită a schimbat soarta alegerilor, nesocotind necesare voturile PRM-ului. În politică dacă eşti Prostănac nici maimuţele de la grădina zoologică nu se dau la tine. Mişcarea cu Gigi Becali nu deranjează foarte mult pentru faptul că utilizează un discurs neşlefuit cât deranjează rădăcinile sale naţionaliste. Feldimanii şi maghiarii deja s-au şi manifestat într-un fel. O voce ca a lui Vadim în parlamentul ţării i-a deranjat foarte mult pe maghiari, la vremea când acea voce se exprima. Bănuiesc că numai simpla apariţie a lui Becali în Parlamentul ţării, mulţi dintre minoritari chiar îşi vor exprima votul, nu aşa cum au făcut-o în legislatura precedentă. Toleranţa şi eleganţa în politică nu-ţi pot aduce multe puncte, iar Becali nu poate fi bănuit de aşa ceva.
Col.(r) Constantin Nour
