Minciuna prin omisiune si mai recent prin comisiune, la români le-a adus numai deservicii. Romania a pierdut enorm ca urmare a faptului că nu a beneficiat de un apart diplomatic traditional, cu diplomaţi de carieră, cu rădăcinile puternic înfipte în istoria neamului de unde nimeni să nu-i poată smulge. Numai aşa se pot apăra interesele unui stat, ce se vrea puternic. Astăzi sistemul nostru diplomatic este umplut cu rudele şi cunoştinţele politicienilor potentaţi fără o pregătire în diplomaţie, ingineri proveniţi din sculărie şi dame de la parfumerie. Sunt piese pe tabla de şah a unuia sau altuia vremelnic la putere care din vârful pixului îl aruncă direct în cabinetele ambasadelor de pe mapamond. Şi din această perspectivă România nu poate fi credibilă. Boala aceasta la români este ereditară. Pe fondul acesta România nu a avut decât de pierdut de fiecare dată în momentele cruciale, fapt reieşit din istorie. În luarea unor decizii majore, diplomatia vine cu expertiza ei, peste care de cele mai multe ori nu se poate trece. Ori dacă treci peste un calcul matematic, construcţia pică. Aşa se întâmplă si în politică. Nu de puţine ori în politicile decizionale, majoritatea construcţiilor au căzut pentru că anumite personaje vremelnic aflate la guvernare, au neglijat structura de rezistenţă reieşită din calculele diplomaţilor. Nu mai târziu de 1914 când izbucneşte primul război mondial diplomaţia românească prezintă politicului soluţia cea mai benefică pentru România şi anume să joace cartea neutralităţii, poziţie respectată primii doi ani de război. Nici nu avea altă soluţie avănd în vedere nivelul pregătirii militare a armatei ca urmare a numărului redus al ofiţerilor de carieră şi dotarea ei precară. Apoi poziţia ei geopolitică între doi licurici nu-i permitea să adopte decât această pozitie de neutralitate. Ambiţia unor politicieni vanitoşi , ce au crezut că marea unire se poate face şi pe calea armelor a dus Romania în pragul dezmembrării. Ştim ce s-a întâmplat. În numai trei luni am fost înghesuiţi într-un spaţiu moldovenec asediat, mutând capitala în Iaşi. Istoria a demonstrat că unirea s-a putut face pe cale diplomatică într-un moment bine ales. Nici o unire nu poate rezista dacă ea se face prin forţa armelor. Prin intrarea în război nu am avut decât de pierdut, economic şi uman, dar şi din punct de vedere al credibilităţii, pentru că trebuie să nu uităm că România a avut încheiat tratat de alianţă cu Puterile Centrale pe care nu l-am respectat, ba mai mult l-am încălcat. Ori cum vrei să fii respectat, dacă la rândul tău nu respecţi! Ba mai mult ,Germania pe acest considerent în tratatul de pace incheiat la Buftea-Bucureşti, ca urmare a pierderii războiului, intenţiona să transforme România în colonie şi să-i anuleze toate tratatele şi înţelegerile ei începând cu anul 1393 şi până la acea dată. Însuşi pacea încheiată separat cu Germania a deranjat Franţa şi Marea Britanie în momentul negocierii tratatului de pace de la Versailles pe bună dreptate, pentru că nu a fost prevăzut aşa în înţelegerea cu Antanta. Nu s-a ţinut seama de situaţia în care se găsea România. Este adevărat dar s-a adus în discuţie un contraargument cazul Serbiei, care a fost într-o situaţie mai tragică, de ocupaţie totală şi nu a semnat aşa ceva. Acum să nu cădem în cealaltă latură, pentru că nu s-a dovedit cândva, că ar exista pe undeva licurici recunoscători şi de bună credinţă. Unele surse dezvăluia mai târziu, că şi marele puteri de la Aliaţii, Franţa şi Anglia se înţelesese în secret să nu-i satisfacă la final, României pretenţiile. Nu putem trece peste gafa de proporţii a vanitoşilor vremii, pentru că ţine tot de această guvernare. Brătianu parcă-şi pierduse busola, luând o decizie pe genunchi de a trimite tezaurul şi aurul Băncii Naţionale la Moscova. Hotărârea a fost luată în condiţiile când la ruşi era ceaţă densă. Nu se înţelegea nimeni şi nu se respecta nimic în întreg spaţiul imperiului rus. Ca tot ce am arătat mai sus să fie confirmat, acelaş guvern pe 20 ian 1918 aprobă intervenţia trupelor româneşti pentru restabilirea ordinii în Republica Democratică Moldovenească recent proclamată, intervenţie pe care noul stat rus Sovietic a luat-o ca pe o declaraţie de război. Tot ce fusese clădit cu greu de aparatul diplomatic român până atunci a căzut,s-a sfărâmat, personalul arestat. Iată de ce aceste chestiuni trebuiesc spuse la un moment dat, pentru ca ele să nu se mai întâmple, pentru că ne afectează pe toţi. O măsură luată trebuie să aibă în vedere în mod obligatoriu înteresul naţional, valorile întregii naţiuni. Fără expertiză diplomatică nu se ia. Consecinţa imediată a acestui demers a fost confiscarea ca pradă de război , tot ce a putut rechiziţiona inclusiv tezaurul românesc care le era la îndemână de 7 luni trimis. Am extras din istorie această perioadă grea pentru români atunci când s-au luat decizii cruciale pentru naţie, fără a ţine seama de expertiza diplomaţiei şi pe de altă parte, perioada de satisfacţie, cum a fost unirea cea mare care s-a înfăptuit fără folosirea armelor, ci prin eforturi diplomatice la momentul oportun favorabil. Acolo unde unirea s-a făcut forţat ea nu a rezistat. Dacă populaţia Basarabiei în majoritatea ei covârşitoare nu simte alipirea la ţară de unde îşi trage originea, unirea nu va rezista. Dar istoria nu poate fi păcălită. Cine încearcă să o facă nu are decât de pierdut.
Col.(r) Constantin Nour
