A venit timpul ca punctul 8 al Declaraţiei de la Timişoara să fie extins asupra poliţiei politice ca entitate, desprinsă din fosta securitate, care activează şi astăzi prin instituţiile de forţă ale statului. Foştii ofiţeri de securitate, descendenţii, colaboratorii şi foştii înformatorii, precum şi rudele lor au fost înregimentaţi în structurile de forţă ale statului. Luaţi şi verificaţi după care o să vă cutremuraţi. Începeţi cu Monica Macovei şi o să vă luminaţi. Este normal şi firesc ca instituţiile de forţă ale unui stat, să vegheze ca statul să nu ajungă în pragul destrămării aşa cum s-a întâmplat în dec.1989. Numai că în cazul României, lucrurile au depăşit graniţele firescului. Astfel că ramura exclusivistă a securităţi, s-a infiltrat peste tot la nivel decizional, a trecut la înfiinţari de ONG-uri, organizaţii oculte, loje masonice, formaţiuni politice, etc. Până nu vom avea un proces serios de condamnare a poliţiei politice din România (poliţie exercitată tocmai de aceste elemente din fosta securitate care şi-au continuat activitatea şi după 89, până în prezent) nu vom scăpa de ciuma comunistă. Până nu vom face o condamnare reală, cu probe, a politiei politice (nu cum a fost acea mascaradă de condamnare a comunismului) nu vom afla niciodată unde s-au dus milioanele de dolari în urma vânzării navelor româneşti. O să vă surprindă când veţi afla că sumele uriaşe obţinute din vânzarea navelor au căntribuit la înfiinţarea acestor organizaţii oculte. Toate au acţionat pentru venirea lor în trepte la putere după modelul rusesc, aruncându-l ca vârf de lance pe acest actor, ce-şi joacă rolul în Palatul Cotroceni, ca exponent al fostei securităţi. Să nu vă închipuiţi că această unealtă a fostei securităţi a avut ascensiunea legată de hazard sau că a fost meritul lui carismatic. Nu pentru că încă de la începutul carierei sale în securitate, parcursul său a respectat întocmai regulile securistice de promovare. Încă din momentul respingeri lui la vizita medicală ca fiind inapt în rubrica destinată oftalmologiei, handicapul a reprezentat cheia de boltă a succesului, punându-i calităţile de turnător în valoare. Se cunoaşte că în practica ofiţerilor de contrainformaţii, pentru a fi siguri de loialitatea informatorilor, îi selectau de regulă pe cei vulnerabili sau pe cei cu handicap. Întrucât la vârsta aceea, vulnerabilitatea la un elev o decopereai mai greu, s-a apelat la un candidat cu handicap. Pe vremea aceea nici musca nu mişca în front fără avizul securităţii. Explicaţia Rectorului Institutului de Marină că la admis deşi picase la vizita medicală, pentru că a venit la el plângând această brută, nu face parte dintr-un scenariu credibil, deşi l-am văzut în multe ipostaze plângând. Aşa procedau toţi contrainformatorii pentru a se asigura de un turnător loial într-un colectiv de 30 de studenţi. Şi o spun în cunoştinţă de cauză, pentru că am lucrat şi într-un Spital Militar 12 ani 6 luni şi 6 zile şi ştiu ce înseamnă un barem militar, ce raţiuni puteau trece peste acel barem şi ce organele puteau silicita acest salt. Metodele acestea nu le-a inventat securitatea noastră. Ele există de câteva sute de ani şi sunt practicate peste tot în lume. Şi astăzi la fel sunt recrutaţi informatori în asemenea colective, stimulaţi pecuniar ori şantajaţi. Sârguianţa lui de a furniza informaţii, la consacrat în această muncă de securitate. De aceea a fost preluat de Judeţeana comunistă de partid Constanţa. Numirea sa în funcţia de comandant pe Biruinţa nu s-a datorat priceperi profesionale. S-a calificat în această funcţie ca lider al unui colectiv de informatori ai securităţii, care trebuia să făcă parte din echipajul acestui obiectiv de importanţă deosebită, considerat de Ceauşescu. Restul ce aţi auzit pe la televizor, este folclor. Profesioniştii de pe nava aceea, au fost alţii. El s-a ocupat strict de securitatea ei împreună cu colectivul de securişti repartizaţi pe navă. Tot parcursul său după aceea, inclusi incendierea navelor, este legat strict de activităţi ce au depins indiscutabil de departamentul securităţii, inclusiv plecarea la Anvers. Decizia securităţii de a intra în politică a fost luată în martie 90. Deşi trecuse in ilegalitate securitatea a funcţionat ierarhic perfect la nivelul celulelor de bază. Dispariţia dosarului său de securitate este dovada clară că personajul era pregătit pentru infiltrare în politică. Trimiterea la Petre Roman cu un plic în timp ce acesta se afla la o petrecere în Predeal, a marcat momentul propulsării lui în politică, fiind numit imediat a doua zi, ca subsecretar de stat la transporturi. Acum începe procesul de înstrăinare a flotei româneşti cu ale căror fonduri după 91 s-au finanţat înfiinţarea organizaţiile oculte amintite mai sus inclusiv apariţia PD, prin desprinderea de FSN. Disputele apărute în această perioadă între lojele masonice româneşti, au la bază tocmai componenţa securistică a unora. Parcurgând lista celor care au format Ateneum şi Templul lui Solomon, două dintre organizaţiile oculte, o să vă daţi seama până unde s-au infiltrat structurile mafiote ale fostei securităţi. Toate acestea aruncând pe piaţă motivaţii înălţătoare legate de aşa zisul interes naţional şi nu interesele naţionale. Nuanţa defineşte însuşi caracterul absolutist-exclusivist al acestor organizaţii oculte care şi-au întins tentaculele peste instituţiile de forţă ale statului. Nu trebuie să trăim cu impresia că cei doi licurici l-au sprijinit să rămână în funcţie pentru că l-au plăcut, sau că ar fi fost democratic. Pracmatismul lor îi determină să i-a în calcul pe acela care deţine butoanele de comandă a instituţiilor de forţă, decizionale într-un stat. Numai alegerea masivă a unei forţe politice poate spăla instituţiile de forţă ale României de jegul fostei securităţi şi pornirea procesului poliţiei politice ca entitate securistică, ce a afectat sănătatea fizică şi spirituală a acestui popor pentru câteva decenii. A venit vremea s-o facem şi pe asta.
Col.(r) Constantin Nour
