Instituţia prezidenţială va trebui reconstruită din temeli. Căderea în picaj a acestei instituţii locuită de ceva vreme de un personaj jegos în profunzime, impune pe viitor o schimbare radicală a ei pentru refacerea prestigiului, onoarei şi renumele dobândit în decursul anilor. Niciodată România nu a avut o imagine mai ştirbită ca în această etapă. Imaginea ei a fost făcută ţăndări, din toate părţile . Nu au mânjit romii această imagine, migrând prin Europa, cât a putut s-o facă acestă Javră. Poporul acesta a ajuns să nu mai înţeleagă nimic. Seară de seară ca un descreierat apare în faţa naţiunii de la cel mai înalt pupitru, ca să bârfească precum babele pe marginea şanţului. Spuneam acum două săptămâni într-un editorial, tot în acest ziar, că “Slugărnicia unui handicapat, impinge România la vale.” Că dacă discursurile lui sunt luate de cineva în seamă, ca fiind ale unui om normal la cap care ocupă astăzi un scaun de preşedinte, atunci putem să spunem că România de acum, nici nu mai există, în raport cu retrospectiva istorică a instituţiei prezidenţiale. S-a ales praful de această instituţie, dacă de la pupitrul ei se spun bancuri şi bârfe electorale. Şi nu numai atât. Întreaga instituţie a fost plămădită după chipul şi asemănarea acestui Jeg. Amintiţi-vă ce calităţi aveau şi au mai toţi consilieri prezidenţiali? Ce primiri importante pe plan diplomatic a avut această instituţie in ultima perioadă? Ce vizite importante a făcut şi de cine a fost primit acest Jeg în afară? Nivelul şi prestigiul acestei instituţii s-a prăbuşit odată cu instalarea acestei Javre securiste în acel loc. Un proverb ne spune că cine se scuză se acuză. Poate nu a fost ofiţer de securitate, dar informatorul lor a fost. Un ofiţer acoperit tot a fost. Mi s-ar fi părut deontologic să aud de la ziariştii acreditaţi întrebarea, cine a fost în viaţa lui, Lt. Maj. Mihai Avramides, ori Roşianu Ion, ori Dacu Constantin sau Mr. Dumitru Nicuşor? De ce a fost trimis în 1988 la cursurile de la Băneasa şi pentru cât timp. De ce a fost trimis de DIE la curs la Brăneşti. Vă închipuiţi că a fost pregătit în arta marinăriei la aceste cursuri, în aceste localităţi unde ştim cu toţii că acolo sunt şcoli ale securităţii? Are tupeul să iasă să spună că nu a fost ceea ce lumea ştie, pentru că dosarele ofiţerilor acoperiţi, niciodată nu vor fi cunoscute. Lumea trebuie să cunoască că acestă Javră este un exponent al acelei părţi a securităţii lui Ceauşescu care a rămas fără obiectul munci după martie 1990 când Col. Florin Calapod şi Măgureanu au preluat părţi din securitatea ţării, pentru a înfiinţa UM o215 şi respectiv SRI. Restul reţelelor locale şi centrale care nu au fost înregimentate în aceste două structuri, nu au dispărut, ba mai mult ele s-au reorganizat sub umbrela unor organizaţii oculte, ONG-uri şi partide. Javra naţională este exponentul acestei părţi a securiţăţii care l-au aruncat ca vârf de lance în politică, susţinut cu mulţi bani din filodorma obţinută ca urmare a vânzărilor la preţ de nimic a flotei şi a unor obiective de interes strategic. Important pentru noi astăzi, nu este dacă această Javră a fost al securităţii sau al serviciului de informaţii externe, ci faptul că astăzi am ajuns să fim învrăjbiţi de un turnător.
Col.(r) Constantin Nour
