Nu întâmplător am dat titlul articolului publicat recent „Tehnica de manipulare e la mare căutare” fiindcă am certitudinea că trăim într-un adevărat război. Descoperim tot mai mult, că lupta nu se mai duce astăzi prin tranşeie pentru mutarea sau remodelarea graniţelor, acestea rămânând îngheţate odată cu terminarea războiului rece. Au mai existat unele reaşezări, ajustări teritoriale, dar adevăratele războaie se duc astăzi pentru ocuparea pieţelor de desfacere, cu ajutorul tehnicii de informare şi când aceasta nu fac faţă se apelează la reversul medaliei. Dezinformarea este o armă destul de puternică folosită mai ales în situaţii de criză. De altfel , acum 35 de ani Richard Nixon anticipa în cartea sa că viitoarele conflicte planetare de tip armat, vor fi războaiele locale de scurtă durată. Şi n-a prevăzut rău dacă privim în urmă şi în prezent. Însă mai spunea ceva foarte important, că războiul informaţional, va căpăta noi forme şi dimensiuni. Nu avem motive să nu-l credem, pentru că însuşi el este păţitul ieşit dintr-o luptă piedută pe câmpul acestei bătălii în cazul Watergate, în urma căruia a şi demisoinat. A prevăzut corect, pentru că ce se întâmplă astăzi sub ochi noştrii, este o adevărată bătălie pentru ocuparea spaţiului informatic. O bătălie cruntă pentru ocuparea, nu a teritoriilor ci a pieţelor de desfacere pentru ori ce produs al ori cărui domeniu de activitate. Şi pentru acesta se foloseşte informatica cu tot sistemul ei sofisticat, cu toate tehnicele ei, inclusiv utilizarea informaţiei, intenţionat în mod greşit, ceea ce înseamnă că astăzi şi cu precădere în această criză, dezinformarea, manipulare, e la mare căutare. Criza a impus scoaterea acestei arme în câmpul de luptă. Iată problema cărnii de cal şi de vită, cu schimbarea de etichete, pare o chestiune banală, dar care poate avea efectele unei epidemii, a unei boli pe termen lung. Efectele economice se pot simţi pe o perioadă îndelungată, în urma unei asemenea dezinformări, cu consecinţe catastrofele pentru un stat ca România. Înţelegem cu toţii că atunci când există concurenţă, trebuie să existe şi reacţii de partea cealaltă, dar nu de acest gen. De ce este nevoie de aceste corecţii pentru România în Uniune.? Ce organisme de reglare pe această speţă are această construcţie Europeană? Fiindcă văd că numai ne lăudăm cu această Uniune, despre care acum două sute şi ceva de ani şi Imanuel Kant ne povestea în lucrarea sa, unde preconiza constituirea acestei uniuni de state, tocmai pentru eliminarea conflictelor de interese care ducea frecvent la războaie. Prevăzuse şi câteva premize care să conducă la o ordine paşnică, la o circulaţie liberă, o constituţie şi un tratat de pace universal. Păi conflictele astea de interese cum pot fi eliminate, că stau la baza dezvoltării capitalismului şi care nu este o societate perfectă nici ea. Au încercat alţii mai mult, în aşa zisa societate comunistă, dar conflictele de interese care duceau la războie, nu au dispărut şi nici nu cred că vor dispătea. Aşa că pacea eternă despre care ne povestea Imanuel în lucrarea sa, nu va exista niciodată şi nicăieri nici în mormânt pentru că şi cimitirele, mai nou, se mişcă.
Col.(r) Constantin Nour
