Crăpătura la români este la vedere

De peste douăzeci de ani sperăm într-o legislaţie clară, lipsită de ambiguităţi,  portiţe şi culoare lăsate cu intenţie, prin care şmecherii,hoţii, şi şpăgarii să se poată strecura fără a fi observaţi ori condamnaţi şi scăpa atunci când au căzut cu mâinile în cătuşe. Pare bizară o condamnare de patru ani cu suspendare. Nu mă miră ca pe viitor această suspendare să crească în ani. De ce nu reuşim să avem o legislatie fără crăpături? Poate că ar trebui să căutăm această cauză în multe locuri. Însă cu siguranţă locul cu pricina de unde pleacă toate aceste lipsuri, este Parlamentul ţării. Locul care adăposteşte corpul legeslativ. Aici se plămădesc de fapt toate şmecheriile, culoarele, portiţele şi lipsurile pe care o lege trebuie să le aibă pentru a pleca spre promulgare. Aici este laboratorul unde o lege este concepută în aşa fel ca pe lângă ea să se poată desfăşura afaceri oneroase. Nu mai este nici un secret că aceste culoare, portiţe, scăpări, sunt sugerate de băieţii deştepţi ce roiesc în jurul  şmecherilor din societatea românească. Sintagma de “ băieţii deştepţi” nu s-a răspândit întâmplător de vreme ce în jurul celor care s-au îmbogăţit peste noapte, roiesc asemenea oameni competenţi, economisti şi jurişti deştepţi. Aceştia îşi trimit politicieni în comisiile de specialitate din Parlamentul ţării şi nu numai acolo, care dau liber să plece către vot în plen, o lege de ei solicitată. Aceste metode nu sunt noi şi nu le-au inventat românii. Numai că la noi în perioada aceasta post-revoluţionară, care nu mai ia sfârşit, procedura e la vedere. Cum poţi să explici că ai  deveni miliardar într-o singură legislatură?  Mulţi ziarişti de investigaţii au arătat cum datorită vidului legislativ, la care eu  susţin că este intenţionat lăsat ca porţiţă, iar uneori au fost scoase HG-uri, unii au apărut în topul miliardarilor. Este foarte adevărat că rolurile celor care ocupă cabinele din Palatul Cotroceni, nu au fost bine jucate în mai toate mandatele prezidenţiale. Dacă existau şi acolo profesionişti care să filtreze legile propuse la promulgare, statul de drept ar fi funcţionat, pentru că una din cele trei puteri independente şi-a făcut datoria. Dar din păcate în toate mandatele prezidenţiale la Cotroceni, fucţiile de profesionişti au fost ocupate de camarila politică. Numai în ultimile două mandate, exemplarele au fost de Can-Can. Udrea, Angeleasca, Săftoaica, Lăzăroiu, Funeriu, Fota şi alţii nu s-au remarcat a fi specialişti într-un domeniu. Marele specialist în economie şi finanţe, băiatul lui Drăgoi care aduna bani de la noi, abea trecuse de vârsta pubertăţii. Când a putut căpăta un astfel de personaj experienţă, care să-l impună ca un filtru la Cotroceni, pentru a stopa pierderile din bugetul naţional? Prin urmare nu s-a dorit acest lucru, pentru că românii nu duc lipsă de specialişti în domeniile cheie. De ce un specialist ca Blănculescu a fost angajat de o firmă privată şi nu de stat pe acelaş salariu? Experienţa sa îl impunea oricând, în orice mandat,  în orice funcţie la stat. Una peste alta se observă şi după aceste alegeri că există mari obstacole deşi este voinţă politică. Încă nu se analizează de toţi factorii de răspundere, în profunzime cauzele tuturor lipsurilor care sunt şi apar în fiecare zi în societatea românească. Observăm că nimeni nu doreşte clarificarea unui tex de lege introdus ambiguu. Totul se execută pompieristic. Decopertat, stropit, stins şi plecat. Nimeni nu mai pune nimic la loc. În urmă rămâne dezastru. Mai toate instituţiile statului, preiau din regulamentele pompierilor. Exemplele recente cu chemarea amputaţilor la revizuire, date pe posturile de televiziune, nu este o chestiune întâmplătoare. Este o procedură care dăinuie de mulţi ani. Numai dacă presa se mişcă şi prezintă o situaţie de o asemenea factură, atunci factorul politic acţionează. Se ia măsura punctuală, dar pe fond problema rămâne nerezolvată. Totul se face pe termen scurt. Nu prea se înghesuie nimeni să facă ceva pe termen lung. Caracterul preventiv în legislaţia noastră lipseşte cu desăvârşire. Caracterul educativ din legislaţie este ignorat cu desăvârşire. Observaţia, Mustrarea, Avertismentul sunt ignorate şi se trece direct la amendă deşi legea în aplicarea ei te obligă să o faci în trepte  funcţie de antecedente.  Munca de prevenire nu este prevăzută şi stimulată. Nu transpare în nici-o intrucţiune sau regulament. În schimb sunt stimulate, hingheria, bişniţa, flagrantul, ascultarea persoanelor, descinderea, potera şi amenda. Exemplu în domeniul circulaţiei, este cel mai elocvent. Marcajele carosabile sunt în sarcina altora şi numai în închipuiri, adică undeva în aer în loc să fie pe pământ. Sensurile giratorii s-au construit şi prin locuri unde nu trebuiesc, numai pentru a mai face o lucrare, de unde mai poate veni un venit colateral. Dacă într-o zi de duminică  se instalează radare într-o zonă unde conducătorii auto cad în plasă,  înseamnă că avem o problemă de prevenţie şi apoi una disciplinară. Undeva este o problemă menegerială şi măsura de prevenire se impune, nu să baţi recordul la înregistrarea amenzilor. Câte acţiuni de prevenire au fost luate în zilele de trafic aglomerat, fără a se da sancţiunea maximă? Când această mentalitate se va schimba ţărişoara noastră va fi alta, iar românii vor dorii să trăiască cu drag aici.                                                                              Col. (r) Constantin Nour