Romănii au aşteptat o schimbare, aşteaptă şi acum, dar ea nu vine. A sperat într-o dreptate până la capăt, însă capătul e undeva la infinit. Lumea i-a spus dracului să plece, el n-a plecat, iar uni s-au făcut chiar frate cu el. Acestui copil de suflet al Balaurului cu 27 de capete, i s-a cerut să coabiteze cu cei care au ieşit la zar pe 9 decembrie. Coabitarea este cuvântul la ordinea zilei, nu numai la antena 3, ci pe toate buzele celor de la putere, deşi nu cred că ştiu în detaliu ce înseamnă pentru ei acest lucru şi ce presupune de fapt. Să locuieşti în aceeaşi casă şi să trăieşti cu un animal care poate oricând să sară la beregată, acolo în acea casă nu mai este convieţuire, ci mai degrabă supravieţuire. Însă nu prea înţelegem a cui e casa şi cine pe cine primeşte în casă. Este foarte important acest fapt, pentru că întodeauna cel primit, sărută mâna celui deja instalat în acea încăpere. Dacă ne referim şi la alte obiceiuri, prin alte locuri unde se mai scapă şi săpunul la baie, lucrurile nu prea arată roz. Întodeauna cel care primeşte, are un ascedent moral faţă de celălalt care este primit. Numai că la noi lucrurile nu prea au stat aşa. Amintiţi-vă cum categori sociale în uniformă sau fără, poliţişti şi sindicalişti militari, precum şi populaţia civilă, au strigat să iasă afară cel care a muşcat ca o javră. A urmat referendumul şi apoi alegerile. Votul a decis că locul unuia era în afara casei. Şi totuşi Balaurul cu 27 de capete, l-a impus ca propieter de drept al casei pe unul care îşi mai luase una în Mihăileanu cât a fost la Primăria Capitalei. Îl mângâie pe creştetul capului şi trece cu vederea peste dosarele penale pe care le are şi stau în aşteptare. Recurgând la acest scenariu, UE introduce forţat românilor pe gât pastilă prezidenţială numită Pact de coabitare, ca medicament de liniştire, de calmare la suprafaţă. Nu poţi să ştii niciodată ce reacţie va avea pe termen lung această medicamentaţie.
Col.(r) Constantin Nour
