Ipohondria, numita si hipocondrie, este un tip de boala psihica in care o persoana are simptomele unei boli medicale, dar aceste simptome nu pot fi explicate in totalitate de o tulburare fizica reala. Persoanele cu ipohondrie sunt foarte ingrijorate cu privire la dezvoltarea unor boli, fiind sigure ca au o anumita afectiune chiar si dupa ce analizele medicale arata ca nu este cazul. Aceste persoane interpreteaza gresit probleme minore de sanatate, percepandu-le ca fiind simptomele unei boli grave.
Exemplul clasic este cel al persoanei care dupa ce are o durere de cap este convinsa ca aceasta este cauzata de o tumoare pe creier. Simptomele asociate cu ipohondria nu sunt sub controlul voluntar al persoanei si pot cauza stres si pot interfera cu functionarea normala a persoanei. Ipohondria poate aparea in orice moment al vietii, dar cel mai adesea incepe la varsta adulta. Datele statistice arata ca aceasta tulburare afecteza, in egala masura, barbatii si femeile. Debutul poate sa apara la orice varsta, insa exista o crestere a manifestarii in jurul varstei de 30/40 ani pentru barbati si 40/50 ani pentru femei.
Cauza exacta a ipohondriei nu este cunoscuta. Factorii care pot fi implicati in dezvoltarea tulburarii includ:
- Un istoric de abuz fizic sau sexual
- O boala grava in copilarie
- O capacitate slaba de exprimare a emotiilor
- Un parinte sau o ruda apropiata cu aceasta afectiune: copiii pot invata acest comportament
Diagnosticarea ipohondriei poate fi foarte dificila deoarece persoanele care sufera de aceasta afectiune sunt convinse ca simptomele sunt cauzate de o boala medicala. Cand simptomele apar, doctorul incepe evaluarea cu o istorie medicala completa si cu un examen fizic. In cazul in care medicul nu gaseste niciun motiv fizic pentru simptomele prezentate, recomanda un psiholog. Psihologul pune un diagnostic bazat pe comportamentul si atitutdinea persoanei, precum si pe faptul ca boala fizica a fost exclusa in prealabil.
Ipohondria este foarte greu de tratat deoarece persoanele care sufera de aceasta afectiune refuza sa creada ca simptomele lor sunt rezultatul unor cauze psihice sau emotionale, mai degraba decat fizice. Ipohondria cauzeaza atacuri puternice de panica, depresii, frica pericolului iminent, pierderea apetitului, a motivatiei personale si cresterea preocuparii pentru propria persoana. Exista cazuri in care ipohondrii simt o frica irationala de a nu muri, in permanenta se analizeaza si isi consulta starea de sanatate Cele mai frecvente dureri ale lor, legate de afectiunea inchipuita, sunt migrenele, durerea de spate, abdominala, greutatea in respiratie, oboseala, durerile in piept sau cele de rinichi.
Ipohondria boala temerile nejustificate nu tine cont de celebritate sau IQ.
Site-ul Toptenz.net prezinta cazurile a 10 ipohondri celebri, ramasi in istorie pentru realizarile profesionale, dar cunoscuti si pentru atacurile de panica legate de manifestarile unor boli imaginare.
Charles Darwin
Fondatorul teoriei evolutioniste ar putea trece drept un om de stiinta riguros si calculat, care nu s-ar fi lasat niciodata prins in fantasmele propriei minti. Charles Darwin a fost totusi un ipohondru notoriu, fiind cunoscut pentru curele cu apa pentru diverse afectiuni pe care si le diagnostica si trata singur.
Abigail Breslin
Copilul minune al cinematografiei americane, Abigail Breslin, a fost nominalizata la Oscar pentru rolul din Little Miss Sunshine. In spatele tuturor realizarilor ei profesionale, statea insa un mare secret: Abigail se temea in permanenta sa nu se imbolnaveasca. Mult timp, actrita nu a avut voie sa se uite la emisiuni pe teme medicale pentru a nu-si identifica singura vreo afectiune. La un moment dat, Abigail credea ca are gripa aviara, asa ca refuza sa se apropie de pasari.
Adolf Hitler
Cand un dictator crede ca se confrunta cu afectiuni grave, chiar si medicii tind sa ii dea dreptate. Mai ales, daca vorbim despre Adolf Hitler. Cum nimeni nu indraznea sa ii conteste parerile, doctorii au inceput sa ii prescrie pastile pentru diferite boli reale sau imaginare: schimbari de dispozitie, boala Parkinson, probleme gastro-intestinale, probleme ale pielii etc.
Hans Christian Andersen
Dupa cum era de asteptat, creatorul frumoaselor povesti pentru copii avea o imaginatie debordanta. Aspect care i-a adus celebritatea si recunoasterea, dar care l-a afectat si in mod negativ.
In timpul unei calatorii in Europa, scriitorul s-a ingrijorat din cauza unei mici pete aparute langa ochi, despre care credea ca ii va acoperi in cele din urma jumatate din fata. Apoi, o mica durere la genunchi l-a determinat sa se gandeasca la o fractura. Marea lui temere, insa, era aceea de a nu fi ingropat de viu. Asa ca purta in permanenta la el un biletel pe care scria „Doar par mort”, fara ca mesajul sa aiba vreo conotatie ilara.
Andy Warhol
Andy Warhol, poate cea mai importanta personalitate a curentului Pop Art din Statele Unite ale Americii, s-a confruntat si el cu ipohondria. Ca orice artist, era obsedat de perfectiune, in special de a sa. Tinea jurnale cu privire la simptome si posibilele cauze, insa pe de alta parte ura spitalele. Acesta a fost si motivul pentru care a refuzat internarea atunci cand a avut probleme reale ale vezicii biliare. Pana la urma, artistul a ajuns la operatie, insa a murit cateva zile mai tarziu din cauza unor complicatii survenite dupa interventie.
Marcel Proust
Si Marcel Proust, celebrul scriitor francez, a avut numeroase fixatii legate de sanatatea sa. Servitorii aveau reguli clare, in baie existau mereu cate 25 de prosoape, iar musafirii erau informati ca nu au voie sa aduca flori sau sa poarte parfumuri in preajma scriitorului. Pentru a nu mai auzi zgomotele exterioare, Marcel Proust si-a captusit camera cu pluta, insa in final s-a ales cu o alergie la acest material.
Tennesse Williams
Autorul a 24 de piese de teatru, premiat cu numeroase distinctii literare, Tennesse Williams avea deseori un comportament nevrotic. Extraordinar de timid, prezenta un dezinteres disimulat fata de orice comentariu venit din partea criticilor. Cu toate astea, orice remarca negativa il putea distruge. In plus, ii era tot timpul frica sa nu se imbolnaveasca. Asadar, acuza dureri si boli inexistente, devenind intr-un final dependent de medicamente si alcool.
Glen Gould
Unul dintre cei mai cunoscuti muzicieni ai secolului XX, Glen Gould, era si un mare excentric. Ori de cate ori canta la pian, fredona ca un copil entuziasmat, temperatura din studioul de inregistrari trebuia sa fie mereu aceeasi, la fel si inaltimea pianului. Ba mai mult, Gould canta doar pe un scaun vechi, facut de tatal sau. Ca si restul personalitatilor de pe aceasta lista, lui Gould ii era in permanenta teama de boala. Asadar, purta constant haine groase, esarfe si manusi, chiar si in toiul verii. In ultimii ani de viacta omunica doar prin telefon si scrisori pentru a nu se expune unor infectii.
Florence Nightingale
Dupa ce a ingrijit cu devotament ranitii din timpul Razboiului din Crimeea, Florence Nightingale a devenit cea mai cunoscuta infirmiera moderna. A pus bazele primei scoli de asistente medicale din lume, iar Ziua Internationala a Asistentelor Medicale se sarbatoreste de ziua sa de nastere. Cu toate astea, Florence si-a petrecut ultimii 57 de ani de viata mai mult in pat. Considera ca sufera de o multime de boli si ca se afla mereu la un pas de moarte. A murit insa la venerabila varsta de 90 ani.
Howard Hughes
Aviator, producator de film, regizor si filantrop, Howard Hughes a pierdut batalia cu ipohondria. Si asta pentru ca dintr-un miliardar care s-ar fi putut bucura de viata si bani a ajuns sa fie transfigurat de grijile, spaimele si bolile care ii invadau mintea. Se pare, insa, ca pe langa ipohondrie, Hughes se confrunta si cu tulburare obsesiv compulsiva. Petrecea luni intregi intr-un hotel si, atunci cand i se refuza cazarea, cumpara cladirea.
