O viata in uniforma de pompier

Printr-un decret prezidenţial, generalul de brigadă cu o stea Mihai Simionescu, inspectorul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Maior Constantin Ene” al judeţului Bacău, a fost trecut în rezervă din Ministerul Afacerilor Interne. Decizia de pensionare a venit chiar cu o zi înainte ca generalul Simionescu să împlinească vârsta de 56 de ani, ca o încununare a peste trei decenii de carieră militară.Interimatul la conducerea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Maior Constantin Ene’’ al judeţului Bacău va fi asigurat, timp de şase luni, de colonelul Ion Mihalache.
Mihai Simionescu s-a nascut la 12.11.1957, in municipiul Giurgiu. Are doi copii. Este absolvent al Universitatii,,A. I. Cuza’’ Iaşi, Facultatea de Drept, al Academia de Înalte Studii Militare – Facultatea Arme întrunite. Dupa absolvirea Şcolii Militare de Ofiţeri Activi a Ministerului de Interne-arma pompieri in 1976, activat la Grupul de Pompieri al Judeţului Bacău, fiind – comandant de pluton, locţiitor comandant companie, ofiţer cu operaţiile şi pregătirea pentru luptă, pana in 1979. Apoi ofiţer în cadrul statului major al unităţii, intre 1990-1992; Şef birou logistic, locţiitor pentru servicii, adjunct al comandantului pentru logistică : 1992-2001; Comandant al Grupului de Pompieri ,,Maior Constantin Ene’’ al judeţului Bacău : 2001-2004; Inspector şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ,,Maior Constantin Ene’’ al judeţului Bacău. A fost decorat prin Decretul preşedintelui României nr. 1297 din 12.12.2005 cu Ordinul ,,Bărbăţie şi credinţă’’ în grad de Cavaler cu însemn pentru militari. A fost desemnat ,,Cetăţean de onoare” al oraşului Comăneşti pentru contribuţia adusă la înlăturarea urmărilor negative ale inundaţiilor din anul 2005. I s-a acordat gradul de general de brigadă cu o stea prin Decretul preşedintelui României.
„Tatal meu a fost subofiter de pompieri in judetul Ilfov. Ma lua cu el de mic si ma plimba prin unitatea de pompieri. Era moldovean, de loc din Suceava, eu m-am nascut in Giurgiu. Asa am indragit aceasta uniforma si arma. Am venit la Bacau in 1983, mutat cu serviciul. Aveam sa ma casatoresc peste patru ani. Am fost la comanda Detasamentului de pompieri, comandant de pluton, loctiitor al comandatului de companie, ofiter in cadrul Statului Major, sef birou asigurare tehnico – materiala si financiara, adjunct pentru logistica, comandant al Grupului de pompieri Bacau, iar de la 1 ianuarie 2001, inspector sef al Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta al Judetului Bacau. Sa stiti ca toate aceste functii le-am ocupat prin concurs”, isi aminteste proaspatul pensionar Mihai Simionescu. „Mi-a placut sa pictez, chiar aveam talent. Am urmat cursurile unei scoli de arte plastice, aveam talent la pictura. Imi mai place sa citesc, sa vizitez locurile istorice, muzeele de arta, sa colectionez icoane. Cel mai important moment al vietii a insemnat, mai intai casatoria, apoi faptul ca am absolvit Academia de Inalte Studii Militare, care mi-a oferit posibilitatea sa ma realizez profesional”. Din activitatea sa de peste 30 de ani ca pompier isi aduce aminte ca in 1979 era la o unitate de pompieri din Bucuresti. Atunci a avut loc o explozie, chiar inaintea Congresului PCR, la Uzina de medicamente din Bucuresti. O cisterna incarcata cu amoniac cu o concentratie de 90 la suta, venita de la Borzesti, a facut expolzie. Gazul emanat, extrem de toxic, a facut ca in curtea uzinei sa fie numai halate albe pe jos. Erau trupurile celor care lucrau in uzina. Pe atunci nu se dadea publicitatii numarul mortilor. Erau incarcati in masinile de pompieri ca pe saci. Masinile Ambulantei nu puteau ajunge, circulatia era blocata, gazul toxic se imprastiase pe o raza de doi kilometri. „Am stat ore in sir cu masca pe fata. Apoi a fost incendiul devastator de la Policolor, tot in aceeasi perioada. Cativa paznici au incercat sa fure niste vopsea. Depozitul era in curte, iar din cauza econimiei de curent electric, erau doar cateva becuri aprinse. Ori hotii au vrut sa vada culoarea vopselii, asa ca dupa ce scoteau capacele butoaielor, de cate 200 litri fiecare, aprindeau chibrituri. Au inceput sa sara butoaiele precum rachetele! Flacara era inalta cat trei etaje. A fost ceva groaznic, zburau butoaiele peste gardul fabricii si aterizau pe strada!”, rememoreaza cateva aspecte mai importante de viata sa de pompier. Una dintre marile sale dorinte a fost infiintarea unui SMURD la Bacau. „N-as vrea sa ies la pensie pana cand nu vom infiinta si la Bacau o unitate SMURD. Este dorinta mea cea mai mare”, spunea acum sapte ani generalul de brigada Mihai Simionescu. Acum SMURDU-l functioneaza si la Bacau, insa generalului nu-i ramane altceva decat mandria ca unitatea s-a infiintat pe timpul mandatului sau si la insistentele sale.