Intrarea in Biserica a Maicii Domnului este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Aceasta sarbatoare ne pune inainte ziua in care, dupa traditie, Sfintii Ioachim si Ana au adus pe fiica lor Maria, in varsta de trei ani, la templu. Ea va ramane pana la varsta de 15 ani, ca una care, inca inainte de zamislire, fusese harazita Domnului, de catre pa¬rintii ei. Desi nu instituita oficial, sarbatoarea a existat inainte de sec. al VI-lea. Exista astfel o mentiune a ei din sec. al IV-lea, facuta de Sf. Grigorie de Nyssa. Mai exista si o marturie privind construirea unei biserici de catre imparateasa Elena in cinstea acestui eveniment. Sf. Andrei Criteanul (sec. al VII-lea) vorbeste si el despre aceasta sarbatoare ce se tinea la Ierusalim. In sec. al VIII-lea, patriarhii Gherman si Tarasie au rostit cate o predica in cinstea acestei sarbatori. Se pare ca data de 21 noiembrie reprezinta data sfintirii unei biserici cu acest hram in 543. Biserica a fost construita de Iustinian cel Mare langa zidul ruinat al Templului. In Apus, sarbatoarea a fost adoptata mult mai tarziu de papa Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o petru prima data la Avignon, in 1374. Ea s-a raspandit in sec. XV-XVI, in timpul papilor Sixt al IV-lea si Sixt al V-lea.
În popor, Vovidenia, ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, este considerată a fi o zi magică. În această zi se fac previziuni referitoare la oameni şi la vreme. Numele de Vovidenie provine din slavonă şi se traduce „ceea ce se face văzută”. În tradiţia populară, în ziua de Vovidenie se deschid cerurile şi credincioşii înţeleg graiul animalelor. În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii : candela, lumânarea, focul şi soarele. Pentru reuşita copiilor din acea familie, candela trebuie să fie aprinsă în căminul fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea. Se spune că aşa cum va fi vremea în această zi, aşa va fi toată iarna. Dacă în noaptea de Ovidenie va fi cer senin, anul viitor va fi secetos şi pomii nu vor avea rod bogat ; în schimb, dacă ninge va urma o iarnă cu multă zăpadă şi un an roditor. Împotriva farmecelor şi a pagubei, de Ovidenie, se ung uşile şi ferestrele cu usturoi.
Sărbătoarea este cinstită prin rugăciune şi ofrande
Sărbătoarea este cinstită de credincioşi prin rugăciune şi ofrande -bucate de post, peşte şi lumânări -duse la biserică şi sfinţite, pentru a dobândi sănătate, bucurii, reuşite şi o bună vedere. Tradiţia spune că, atunci când credincioşii respectă această sărbătoare, în anul următor vor avea hambarele pline şi belşug în gospodărie.
Copiii pregătesc crenguţele de măr
În ajunul sărbătorii, copiii practică un ritual: aceştia pun crenguţe de măr într-un vas cu apă în care adaugă şi agheasmă. Vasul se aşază într-un loc călduros, unde să pătrundă lumina. Până la Anul Nou, crenguţele de măr înmuguresc şi înfloresc, iar la pragul dintre ani copiii care le-au îngrijit merg cu ele la rude şi la prieteni, folosindu-le ca sorcovă. De-a lungul timpului, s-a dovedit că persoanele sorcovite cu crengile de măr înflorite sunt apărate în acel an de boli, de pagubă şi de întâmplări dramatice.
Pomeniri pentru cei care au murit fără lumină
În ziua praznicului, la biserică se fac pomeniri pentru cei care au murit în condiţii suspecte, fără lumânare şi pentru cei înecaţi. În memoria acestora se împart pachete cu peşte, cu fructe şi lumânări sau o candelă.
