Mulţi dintre români nu se duc la vot, fiind indiferenţi cine-i conduc. Unii care se duc să voteze, nici nu ştiu ce votează, iar alţii se duc să-l voteze pe cel care le-au pus câte ceva în sacoşe. Se întâmplă aici pe aceste meleaguri bogate în detoate, cotropite de unii sute de ani, meleaguri râvnite şi acum de mulţi. Aşa procedăm noi, pentru că alţii de pe alte meleaguri au înţeles de mult, de ce trebuie să se ducă să voteze, pe cine şi de ce. Se duc să voteze pentru binele lor, un om serios care vine cu un program credibil ce le poate asigura mai bine nevoile primare; sănătatea, locurile de muncă să obţină banii cu care să cumpere un adăpost, alimente, îmbrăcăminte, linişte şi distracţii. Şi de ce nu posibilităţile de a atinge un obiectiv major, de a ajunge un om bogat şi prosper. Ţările devin bogate prin oameni ei, ca dealtfel şi cele sărace. Diferenţa nu constă în vechimea lor, în solul şi subsolul lor, în apele şi mineralele, munţii şi câmpiile lor. Ţări ca India şi Egiptul, care au o existenţă de mii de ani, sunt şi acum sărace spre deosebire de Australia şi noua Zelandă care până acum 150 de ani nici nu erau cunoscute, iar acum sunt ţări renumite, dezvoltate, respectate şi bogate. Diferenţa nu o face nici măcar resursele naturale pe care le are fiecare ţară. Japonia cu un teritoriu mic şi muntuos, neprielnic pentru agricultură, fără minereuri şi petrol, este a doua putere economică mondială. Iar exemplul Elveţiei este destul de convingător. Fără acces la mare este deţinătoarea unei mari flote maritime din lume. O ţară cu puţini km pătraţi, creşte vite şi face culturi doar patru luni pe an. Este o ţară pe care siguranţa, ordinea şi munca au transformat-o în casa de bani a lumii. Studiile au arătat aici în ţările bogate din punct de vedere economic, că marea parte a populaţiei pune în centrul atenţiei, respectul pentru ordine, integritate şi cinste, unitatea de acţiune, punctualitate, responsabilitate, respectul faţă de lege şi dorinţa de a face bine. Şi noi ne întrebăm mereu de ce nu suntem bogaţi ca ei, în condiţiile când majoritatea românilor au ales pe unul din branşe care ne lăsase fără flotă maritimă. Pe unul care a patentat minciuna în politică, râsul şi plânsul demenţial. Care a promis că majorează salarii însă le-a redus cu 25%. Unul care a promis că demisionează în cinci minute dacă va fi suspendat, dar a uitat. Că nu vrea preşedinte la masa verde şi după aceea a devenit ierbivor. Unul care-i îndeamnă pe elegători să vină la vot şi după o zi să nu mai participe la votul unui referendum. Pe unul care nu a făcut nimic pentru ţară, acţionând numai în interes personal. Noi nu putem fi bogaţi din cauza noastră, nu din a lui. Nu poţi fi altfel, atâta timp cât te hrăneşti din minciunile lui. Mulţi s-au indentificat cu el, au împrumutat vorbele lui, comportamentul lui. El, alesul, a instituţionalizat discursul suburban şi ţinuta portuară, aducând scandalul din piaţa de legume în palate, în sălile şi holurile Parlamentului. Suntem acum oripilaţi de vorbele lui, de comportamentul lui sinusoidal, demenţial accentuat, îmbătat la propiu şi la figurat de puterea acumulată prin şantajul efectuat la vârful instituţiilor de forţă, aplicând legea lui OM. Eşti om cu mine, sunt om cu tine. Câţi directori SRI au rămas două mandate? Câţi generali cu patru stele a avut STS-ul până acum? Să primeşti într-o lume normală patru stele ca general, trebuia să fii cundus o armată. Nici Ceausescu în toată perioada dictaturii lui, nu a pus atâtea stele pe umerii apropiaţilor lui, cum a făcut-o alesul de acum al majorităţii românilor, ducând în derizoriu instituţia avansărilor în grad, ridiculizând acest ceremonial. Stănculescu, avansat la gradul de general în 1968, cel care a făcut bani pentru România din vânzarea armamentului pentru a putea face faţă blocajului economic din afară, a mai primit de la Ceauşescu doar o stea de general timp de 22 de ani până în 90. Ilie Ceauşescu a primit doar două stele de general ăn 20 de ani. Unul la STS şi altul la SRI au primit patru stele de general în ultimii patru ani. Oare de ce? Nu cumva pentru înalte servicii aduse naşului. Câţi procurori cu pete în dosare au fost unşi şefi de servicii în procuraturi, din pixul prezidenţial, devenind ulterior finii naşului din suflet? Iată de ce nu putem prospera ca să ne putem număra printre ţările bogate. Ce ne face diferiţi de cei bogaţi? Tocmai această slugărnicie a unora, necinstea, dispreţul faţă de lege, indiferenţa, iresponsabilitatea, dorinţa de a face rău şi nu în cele din urmă , lipsa unei atitudini. Şi ne mai mirăm cum au ajuns alţii bogaţi, prosperi şi ce minuni fac la ei acasă. Dacă nu ne mişcăm ca ei, rămânem pe veci săraci într-o ţară bogată.
Col.(r) Constantin Nour
