Medicina naturii protejează funcţiile hepatice de ameninţările cotidiene, oferind soluţii pentru ieşirea organismului din starea de oboseală continuă. Iată câteva plante eficiente, care mențin sănătatea ficatului.
Armurariul 
Armurariul este o plantă ţepoasă, de vreun metru înălţime, cu tulpini şi frunze de un verde şters, cu flori roşiatice, care fac nişte seminţe cu gust amărui. Acest scaiete este printre cele mai utilizate plante medicinale din lume. De ce? Pentru că în seminţele sale se ascund substanţe cu o extraordinară acţiune benefică asupra ficatului.
Este unul dintre cele mai bune hepatoprotectoare, deoarece conţine silimarină, o substanţă care protejează ficatul, împiedică depunerea grăsimilor în ficat şi ajută la eliminarea substanţelor toxice din organism (din alcool, tutun, alimentaţia nesănătoasă). De asemenea, cercetările arată că silimarina este foarte utilă persoanelor care au probeleme cu colesterolul, reducând nivelul acestuia şi al trigliceridelor.
Anghinarea
Planta numită anghinare este una dintre cele mai populare culturi comestibile din regiunea mediteraneană, cunoscută încă din timpuri străvechi pentru beneficiile sale pentru sănătate şi proprietăţile medicinale importante.
Anghinarea este cunoscută pentru facilitarea digestiei prin secreţia biliară, favorizând eliminarea sucurilor biliare în duoden.Datorită conţinutului bogat în substanțe active precum didepside, acizi clorogenici şi flavonoide, anghinarea ajută la reducerea colesterolului în organism, stimulează ficatul să secrete suc biliar şi contribuie la regenerarea celulelor hepatice, fiind şi un bun diuretic.
Păpădia
Denumirea ştiinţifică a păpădiei este Taraxacum officinale, care derivă de la cuvintele greceşti taraxis – nelinişte şi akeomai – a vindeca, cu referinţă la proprietăţile vindecătoare asupra crampelor stomacale.
În scopuri alimentare şi medicale se recoltează toate organele plantei (frunze, tije, rădăcini), cea mai indicată fiind recoltarea părţii aeriene (herba) împreună cu rădăcina.
Este un bun drenor hepato-biliar, adică tratează problemele ficatului şi ale bilei.
Rădăcina de lemn-dulce
Lemnul dulce conţine amidon, fructoză, zaharoză, pectine, proteine, lipide, substanţe minerale, vitamine (acid ascorbic, niacina, acid nicotinic, riboflavină, tiamină), glicirizină, steroli, flavone, taninuri, enzime, estrogeni, sapone, uleiuri eterice,
Planta are proprietăţi laxative, antiinflamatoare, expectorante, fluidifiante a secreţiilor bronşice, diuretice, estrogene, cicatrizante. Datorită gustului dulce-amar, lemnul dulce este utilizat şi în gastronomie sau industria dulciurilor şi a băuturilor.
Apără ficatul de acţiunea toxinelor, ajutând la eliminarea acestora din rinichi.
Gastroenterologii atrag atenţia asupra unor alimente pe care dacă le consumăm în exces pot să dăuneze sănătăţii ficatului. Dintre acestea, specialiştii enumeră: băuturile alcoolice şi carbogazoase, prăjelile, afumăturile, alimentele grase (brânzeturi, carne) şi excesul de ouă.
