Uleiul de palmier este un produs natural rezultat prin presarea, la rece sau la cald, urmată sau nu de rafinare, a pulpei fructelor palmierului. Există și o varietate de ulei produs din semințele fructelor, dar este de calitate inferioară.
Este cunoscut și foarte folosit, în special în zonele tropicale din Asia de Sud, Africa și Brazilia, dar începe să fie căutat și în zonele Europei și Americii de Nord, tocmai datorită proprietăților sale deosebite. Indonezia și Malaezia sunt țările cu cea mai mare producție din lume, producând cumulat aproape 40 de milioane de tone anual.
Nutriționiștii îl recomandă pentru prăjt, căci își păstrează proprietățile, chiar și la temperaturi de 230 de grade. Așadar, acesta nu se descompune în substanțe toxice în timpul procesului de prăjire,deci nu este periculos pentru sănătate. Totodată, este ideal pentru gătit, deoarece nu are nici gust, nici miros, ceea ce înseamnă că alimentele își vor păstra propria savoare.
Acest lucru este valabil însă doar dacă uleiul este prăjit o singură dată. Refolosirea uleiului pentru gătit, indiferent de tipul acestuia, îl transformă într-un pericol.
Avantajele folosirii uleiului de palmier sunt:
Rezistă foarte bine la prăjire, mai bine decât oricare alt candidat. Un studiu științific făcut la o universitate din Spania, arată că acroleina, o substanță periculoasă, se produce într-o cantitate mai mică prin degradare termică, decât în uleiul de floare a soarelui, sau cel de măsline.
Chiar și după mai multe utilizări la prăjit, nu este nevoie să fie aruncat, ci se poate filtra și folosi în continuare.
Rezistă mai bine în timp și râncezește mai greu, datorită conținutului mare de compuși antioxidanți, în special betacaroten.
Nu are gust și nici miros, de aceea mâncărurile nu-și schimbă gustul nici la prăjire, nici la gătire.
Nu împrumută gustul alimentului prăjit în el, putând fi folosit astfel, pentru a prăji pește, spre exemplu și apoi cartofi prăjiți. Cartofii nu vor avea gust de pește.
Datorită temperaturii relativ mari de fumegare (230-240 grade Celsius), la prăjire nu face fum. În plus, nu stropește și nu face spumă, nu se înegrește.
Se oxidează greu în aer liber și nu conține acizi grași trans.
Are proprietăți bune de conservare, asigurând termene lungi de valabilitate pentru alimentele cu care a fost folosit.
Dezavantajele folosirii uleiului de palmier sunt:
La temperaturi de sub 18-19 grade celsius se solidifică, dar este un fenomen natural, care nu deteriorează în nici un fel calitățile uleiului. La o încălzire ușoară va reveni în forma lichidă.
Este un aliment bogat caloric, un gram furnizând 9Kcal, deci este contraindicat celor care țin diete hipocalorice.
