Înaltpreasfinţitul Părinte Eftimie, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, a plecat la Domnul marti, 4 noiembrie 2014, la aproape 100 de ani. Personalitatea celui mai vârstnic ierarh din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române este conturată în rândurile de mai jos de Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.
Clopotele străvechii Catedrale arhiepiscopale din Roman au bătut ieri pentru a-l plânge pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Eftimie. După un secol de vieţuire pe acest pământ, timp în care a slujit Biserica lui Hristos din partea de jos a Moldovei, ierarhul din scaunul vlădicesc al oraşului întemeiat de Roman I Muşat s-a mutat către Împărăţia cerurilor. Arhiepiscopul Eftimie lasă astfel urmaşilor valorile noastre naţionale şi spirituale pe care le-a cultivat de-a lungul timpului. Vreme de aproape 15 ani, Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul a fost aproape de „Eftimie cel bun“, aşa cum era cunoscut blândul ierarh mutat la ceruri. „Înaltpreasfinţitul Părinte Eftimie era cunoscut sub numele de «Eftimie cel bun». Ierarhul nostru a primit apelativul de «cel bun», fiind inspiraţi de Alexandru cel Bun, care a întemeiat această de Dumnezeu păzită eparhie în anul 1408. Episcopul Eftimie este singurul care a atins venerabila vârstă de 100 de ani, fiind în scaunul acestei de Dumnezeu păzite eparhii. Înaltpreasfinţia Sa a activat la Roman ca arhiereu-vicar din anul 1972, iar din anul 1978 ca episcop titular. Este cea mai lungă arhipăstorire pe acest scaun vlădicesc. De asemenea, Înaltpreasfinţia Sa a avut una dintre cele mai lungi perioade de episcopat dintre cei care au şezut pe scaunele eparhiale din Patriarhia Română. IPS Eftimie a depăşit toate recordurile de când a fost instalat pe scaunul vlădicesc de la Roman. Din anul 1978, Înaltpreasfinţia Sa s-a considerat urmaşul vrednicilor de pomenire care s-au perindat pe scaunul acestei eparhii“, ne-a spus Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul.
Dragoste pentru valorile culturale
Viaţa unui ierarh se împleteşte cu cea a eparhiei şi a ţării din care face parte. Istoria şi geografia spirituală a Eparhiei Romanului şi Bacăului s-au îngemănat în ultimele patru decenii cu viaţa Înaltpreasfinţitului Eftimie. „Fiecare arhiereu caută ca după darul primit de la Dumnezeu să sporească zestrea primită de la înaintaşi. IPS Eftimie a făcut acest lucru la Roman cu prisosinţă. Cred că Înaltpreasfinţia Sa are conştiinţa datoriei împlinite, iar în sufletul său palpită suma virtuţilor predecesorilor săi de vrednică pomenire cu care se întâlneşte acum în cer înaintea lui Dumnezeu. IPS Eftimie a lăsat lucruri frumoase în Eparhia Romanului şi Bacăului, mai ales că a activat în vremuri de grea încercare pentru Biserica noastră şi pentru poporul român. Înţelepciunea şi tactul pastoral, dragostea de valorile culturale ale întregului patrimoniu naţional bisericesc dat Înaltpreasfinţiei Sale spre administrare, spiritul gospodăresc şi alte virtuţi care i-au împodobit personalitatea îl scot în evidenţă pe IPS Eftimie ca fiind unul dintre cei mai demni ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române din ultimii 50 de ani“, a remarcat Episcopul-vicar al Eparhiei Romanului şi Bacăului, care a continuat să amintească faptul că „IPS Eftimie a recapitulat şirul lung de ierarhi, cu tot ceea ce ei au făcut şi au lăsat ca un bun al tuturor, ca un bun al Ortodoxiei şi al Bisericii Ortodoxe Române în mod aparte“.
Părinte duhovnicesc pentru PS Ioachim Băcăuanul
„A ştiut ca în perioada comunismului să protejeze patrimoniul bisericesc din eparhia pe care a păstorit-o. A fost cunoscut de foarte mulţi ierarhi şi prieteni, dar mai ales de preoţii din cele două eparhii unite cândva, a Romanului şi a Huşilor. Ei îl pomenesc ca părinte, întrucât marea lor majoritate au fost hirotoniţi de Înaltpreasfinţia Sa. Am avut o legătură fiinţială cu IPS Eftimie, întrucât mi-a fost părinte duhovnicesc. Înaltpreasfinţia Sa m-a prezentat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru a fi chemat la înalta demnitate de arhiereu-vicar al Eparhiei Romanului. Relaţia noastră cu Înaltpreasfinţia Sa a fost una deosebită. Am dorit să arătăm că Biserica este o sinergie în lucrarea noastră. Gândul Înaltpreasfinţiei Sale a fost gândul nostru, iar hotărârea Înaltpreasfinţiei Sale a fost hotărârea noastră. Ne-am considerat două mâini ale Mântuitorului Hristos care au aceeaşi lucrare în Biserica văzută de pe pământ. Alături de Înaltpreasfinţia Sa am avut conştiinţa că nu facem altceva decât să vizualizăm prezenţa lui Hristos în Biserica văzută de pe pământ“, a adăugat Preasfinţitul Părinte Ioachim Băcăuanul, care şi-a exprimat nădejdea că prin dreptul sicriului Înaltpreasfinţitului Eftimie vor trece pentru a-şi lua rămas bun toţi preoţii şi credincioşii care l-au cunoscut pe vrednicul ierarh.
