Macul este o plantă erbacee, creşte pe marginea drumului sau în lanurile de cereale. Este cunoscută pentru proprietăţile terapeutice din cele mai vechi timpuri. Seminţele de mac, au fost folosite încă din Grecia Antică pentru calmarea durerilor iar în China la prepararea ţigărilor cu opiu.
Popular este cunoscut sub mai multe denumiri: mac roşu, mac iepuresc, paparue, mac de camp. În scop medical, planta a fost folosită pentru extragerea morfinei, necesară bolilor aflate în faza terminală. În scop terapeutic se culeg petalele – numite paparoane.
Indicaţii terapeutice
Petalele de mac dispun de mucilagii, antocianozide, alcaloizi (readina şi reagenină, cantităţi mici de tebaină, infime de narcotină), pigmenţi (carotenoizi, antociani), principii amare, fitoncide. Fitoterapia pe bază de petale de mac are efect emolint, antispastic, calmant al tusei; petalele (paparoanele) sunt usor hipnotice şi au efect sedativ. Fitoterapia cu mac este indicată persoanelor care suferă de bronşită, traheită, răceală, gripă, combaterea insomniei (forme uşoare).
Administrare
Infuzia din petale de mac se prepară dintr-o linguriţă de petale la o cană de apă clocotită, se lasă un minut la infuzat, se strecoară şi se bea îndulcit cu miere pentru răceli, gripă, bronşite (calmează tusea), afecţiuni pectorale, astm bronşic, laringite, răguşeală, insomnii moderate (se bea o cană de ceai înainte de culcare).
În uz extern, infuzia de mac se poate folosi sub formă de gargarisme (faringite, angine), cataplasme calde din petale opărite în abcese dentare.
În scop cosmetic, macul este folosit pentru menţinerea prospeţimii tenului, împotriva îmbătrânirii si are efect antirid.
