Afinul face parte din familia Ericaceae, fiind un arbust mic, de culoare verde. Frunzele sunt rotund-ovate pana la eliptice iar florile, de culoare roz-palide au petalele unite in partea de sus sub forma de clopotel.
Fructele, de culoare negru-albastrui au forma sferica, fiind zemoase, cu suc violaceu si gust placut dulce-acrisor.
In scopuri terapeutice se folosesc atat frunzele de afin cat si fructele: primele dintre acestea se strang pentru uz incepand cu sfarsitul lunii iunie pana in luna septembrie, iar fructele – foarte gustoase mai ales cand sunt preparate sub forma de gem sau suc – se culeg in perioada iulie – august, chiar septembrie in locuri mai umbrite.
Ceaiurile din afine are proprietati hipoglicemiante pot contribui la controlarea nivelului zaharului in sange. Administrate in tratamentul diabetului si al bolilor hepatice, frunzele de afin contin flavonoide care protejeaza peretii vasculari si trateaza sau previn aparitia varicelor, a bolilor reumatismale, a crizelor articulare dureroase.
Ceaiul de afine, consumat constant, aduce beneficii organismului, fiind un ajutor in tratarea si combaterea anumitor afectiuni, cum ar fi : diabetul; boli buco faringiene; anorexia; bronsita; febra; viroze; dizinterie; insuficienta biliara si hepatita.
Ceaiul de afin se prepara folosind o lingurita de amestec de frunze in 250 ml de apa fierbinte si se lasa la infuzat 10 minute. Pentru eficacitate maxima se bea neindulcit.
