Hipertiroidismul este o afectiune cu caracter multisistemic, adica afecteaza totalitatea organelor si sistemelor din corp. De altfel, este o boala frecventa ce poate aparea in viata intrauterina, la nou-nascut, la copil, la adultul tanar si la varstnic, manifestarile depinzand de severitatea, durata si varsta de aparitie a hipertiroidismului.
Hipertiroidismul nu apare decat in cazul in care o boala afecteaza glanda tiroida, deoarece, in conditii normale, productia hormonala este strans reglata de glanda hipofiza si de mecanisme de adaptare proprii ale tiroidei.
Simptomele hipertiroidism sunt urmatoarele:
– agitatie, indispozitie, oboseala, slabiciune;
– tremuraturi ale mainilor, alura ventriculara crescuta sau neregulata sau respiratie dificila chiar si in timpul repausului;
– transpiratii abundente, piele umeda si rosie care poate produce mancarime;
– flatulente si balonari frecvente;
– par fin si moale care cade;
– scaderea in greutate chiar daca alimentatia este normala sau in cantitati mai mari decat de obicei.
Cea mai serioasa problema asociata hipertiroidismului este furtuna tiroidiana, o conditie ce ameninta viata.
Analizele care confirma diagnosticul de hipertiroidism sunt in primul rand dozarile hormonale: TSH (care va fi mai mic decat normalul), FT4 si FT3 (care sunt mai mari decat valorile normale de referinta). Pe langa acestea, pentru a se stabili cauza excesului de hormoni tiroidieni medicul poate recomanda dozarea de anticorpi antitiroidieni (anticorpi antitireoperoxidaza – ATPO, anticorpi antitireoglobulina, anticorpi anti receptor de TSH -TRAB).
Sunt cunoscute 3 modalitati de tratament in cazul hipertiroidismului:
Folosirea de medicamente antitiroidiene prezinta dezavantajul ca nu rezolva hipertiroidismul decat pe durata utilizarii .
Medicamentele utilizate sunt metimazolul, carbimazolul si propiltiouracilul. Dintre reactiile adverse la aceasta medicatie cele mai grave sunt scaderea numarului de globule albe cu risc de infectii si afectarea hepatica severa (in cazul propiltiouracilului). In momentul de fata propiltiouracil se recomanda doar in primul trimestru de sarcina sau daca pacientul nu a tolerat alt medicament antitiroidian.
Administrarea de iod radioactiv este o modalitate simpla si relativ lipsita de complicatii de a trata hipertiroidismul. Consta practic in administrarea unei pastile de iod radioactiv, acesta va fi captat de tiroida si va distruge tesutul tiroidian. In general dupa aceasta in decurs de cativa ani se va instala la majoritatea pacientilor o stare de hipotiroidism. Nu poate fi utilizat la copii si la femeile insarcinate sau care alapteaza. De asemenea poate duce la agravarea oftalmopatiei.
Interventia chirurgicala (tiroidectomia totala sau subtotala) comporta relativ putine riscuri daca este efectuata de un chirurg cu experienta in domeniu. Riscurile asociate acestei interventii sunt cele legate de anestezia generala, risc de hipocalcemie tranzitorie sau permanenta (prin lezarea glandelor paratiroide, situate langa tiroida), risc de raguseala tranzitorie sau permanenta (prin lezarea nervului laringeu recurent, care trece pe langa tiroida). Este indicata la pacientii care nu prezinta remisie dupa utilizarea indelungata de medicatie antitiroidiana sau la cei care prezinta reactii adverse la aceasta si nu pot lua iod radioactiv, la pacientii cu tiroide foarte mari si la cei cu noduli tiroidieni suspecti.
Pentru adenomul toxic tiroidian o alta modalitate de tratament este injectarea percutanata cu etanol (care consta in introducerea de etanol cu ajutorul unei seringi la nivelul nodulului ceea ce va duce la “arderea” lui) dar aceasta nu se practica curent in Romania.
