Cel mai amplu studiu de până acum arată că utilizare antibioticelor în spitale nu s-a schimbat, în ciuda avertismentelor că medicamentele sunt prescrise în exces.
În această săptămână, la New York, va avea loc Adunarea Generală a Naţiunilor Unite iar printre subiectele discute de liderii lumii se vor afla şi folosirea excesivă a antibioticelor, cât şi problema tot mai des întâlnită a super-bacteriilor şi microbilor rezistenţi la antibioticele disponibile.
Problemele de sănătate sunt discutate foarte rar în cadrul Adunării Generale a ONU, dar gravitatea situaţiei este tot mai clară, iar unii lideri o consideră o ameninţare la adresa stabilităţii sociale şi economice. Într-un nou studiu publicat în JAMA Internal Medicine, cercetătorii au subliniat că problema utilizării antibioticelor în spitale este una extrem de gravă.
Cea mai amplă analiză a modului în care spitalelel din Statele Unite ale Americii folosesc antibioticele, cercetătorii au raportat că în intervalului 2006- 2012, rata folosirii antibioticelor nu s-a schimbat prea mult în cazul a mai mult de 300 de spitale analizate, în ciuda informaţiei că rezistenţa la antibiotice este tot mai întâlnită, mai ales sub forma unor bacterii rezistente precum C. difficile şi S.aureus.
Peste 2 milioane de persoane sunt infectate cu bacterii care nu pot fi tratate cu antibioticele existente pe piaţă în fiecare an, în SUA. Mai mult, peste 23 de mii de persoane mor din cauza acestor complicaţii.
În România, între anii 2010 şi 2015 au fost înregistrate peste 57.000 de infecţii nosocomiale în spitalele din Romania, potrivit datelor transmise de Ministerul Sănătăţii.
Ceea ce îndică aceste date este un fapt foarte îngrijorător. Faptul că utilizarea antibioticelor rămâne neschimbată şi nu scade ar trebui să ridice semne de întrebare. Situaţia ar putea indica faptul că doctorii continuă să prescrie antibiotice în acelaţi ritm, în ciuda studiilor recente care arată că multe dintre prescripţiile medicale nu sunt neceseare, iar de multe ori sunt pentru tipuri de infecţii greşite pentru care antibioticele nu funcţionează.
Şi mai îngrijorător este faptul că studiul a arătat că tipurile de antibiotice folosite cel mai des fac parte de a treia sau a patra generaţie de medicamente, folosite în mod normal numai în ultimă instanţă pentru a trata infecţii rezistente la alte clase de antibiotice. Utilizarea unor tipuri de antibiotice mai vechi a scăzut în perioada în care s-a desfăşurat studiul, în timp ce numărul reţetelor pentru antibiotice noi cu spectru larg a crescut între 3 şi 18 ori, în funcţie de clasă.
Studiul nu a analizat de ce aceste medicamente sunt prescrise mai des, dar unul dintre motive ar putea fi faptul că doctorii încearcă să trateze infecţii mai dificile, care nu răspund la vechile tratamente.
Arjun Srinivasan, unul dintre autorii studiului, explică: “Nu ştim care este problema: utilizarea acestor medicamente a crescut. Acum întrebarea este de ce? Cât din această creştere se datorează faptului că doctorii tratează infecţii mai complicate? Cât înseamnă teama unei infecţii greu de tratat care de fapt nu există? Răspunsurile vor veni în urma cercetătorilor viitoare.”
