Craciunul este sarbatoarea crestina care celebreaza Nasterea Domnului. Ea face parte din cele 12 sarbatori domnesti ale Bisericilor bizantine, a patra mare sarbatoare dupa Pasti, Rusalii si Vinerea Mare.
Cercetatorii considera ca etiologic cuvantului “Craciun” provine din etimonul creation, asadar ziua crearii sau a facerii lui Isus. Elitele bisericesti inlocuiesc acest termen popular cu acela de “sarbatoarea Nascutului” – tot de origine latina – imbratisat si de celelalte limbi neolatine care au denumit sarbatoarea “Noël” (in Franta), “Natal” (in Portugalia), “Natale” (in Italia), sau “Navidad” (in Spania).
Craciunul a inceput sa fie serbat de catre crestini pe 25 decembrie dupa cel putin trei secole de la inceperea misiunii de evanghelizare a apostolilor. Initial, sarbatoarea nasterii lui Hristos era tinuta pe 6 ianuarie, istoricii stiind azi ca ea se celebra deja in 336 d. Hr., la Roma, iar in Egipt inca din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, cand, in viziunea lor, “Iisus s-a aratat ca Fiul lui Dumnezeu la botez”.
Sarbatoarea Craciunului este anuntata prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul si cu Steaua, pentru a vesti Nasterea Mantuitorului. Statul american Alabama a fost primul care a declarat Craciunul drept sarbatoare legala in 1836, iar din 1870 devine sarbatoare nationala in toate statele americane.
Obiceiul impodobirii bradului de Craciun isi trage originile de la popoarele germanice. Traditia s-a raspandit in restul Europei si apoi in toata lumea dupa Primul Razboi Mondial. Mos Craciun devine popular in Europa in secolul XIX. El aducea cadouri in secret copiilor, avand ca ajutor un pitic numit Pelznickel sau Belsnickle. Un rol important in crearea mitului actual l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, autor al unui poem care il prezenta pe Mos Craciun ca fiind un personaj simpatic, dolofan si zambitor, care imparte cadourile din sania sa trasa de reni.
