Ce este bradicardia
In stare de repaus, frecventa cardiaca cu valori cuprinse intre 60 si 100 de batai pe minut, este considerata normala. Atunci cand frecventa cardiaca are valori mai mici de 60 de batai pe minut, vorbim de bradicardie sau puls lent.
Frecventa cardiaca redusa poate fi normala in cazul anumitor pacienti. In cazul adultilor atleti, care au un program de antrenament, frecventa cardiaca ce, in repaus, are valori sub 60 bpm, nu provoaca alte probleme de natura cardiaca. Cu toate acestea, uneori, poate reprezenta si un semn ca exista probleme ale activitatii electrice de la nivelul miocardului. De regula, in formele usoare sau medii, bradicardia nu reprezinta un pericol, insa in forma severa, poate fi amenintatoare de viata.
Putem clasifica bradicardia in mai multe tipuri:
Bradicardia sinusala – pacientul are o frecventa cardiaca mai mica de 60bpm. Acest lucru poate fi catalogat normal, de exemplu, persoanele tinere, atletice, au acest tip de bradicardie. Acest tip nu poate cauza complicatii decat daca frecventa scade sub 40 de bpm.
Pauza Sinusala – intreruperea brusca a activitatii eletrice pentru o perioada variabila. Practic, nu se mai emit impulsuri sinusale. In anumite cazuri, poate surveni sincopa sau moartea subita.
Disfunctia nodului sinusal – reprezinta combinarea mai multor tipuri de aritmii, atat ritmuri rapide, cat si lente. Complicatiile pot fi: aparitia tahiaritmiilor atriale (flutterul atrial sau fibrilatia atriala), sincopa, evenimentele trombolembolice, moartea subita.
Tahicardia-Bradicardia – reprezinta o trecere intre cele doua tipuri de aritmii – tahicardia (bataie rapida) si bradicardia (bataia lenta). De obicei, acest tip de sindrom apare in cazul pacientilor diagnosticati cu fibrilatie atriala. Riscul de accident vascular cerebral este foarte mare.
Bradicardia poate fi cauzata de afectiuni care intrerup formarea impulsurilor electrice normale ce au rolul de a contracta muschiului inimii, controland astfel rata de pompare a miocardului. Aparitia acestei bradicardii poate fi cauzata de inaintarea in varsta, de boli coronariene, de boala coronariana, de infectiile de tipul endocarditei si miocarditei.
Hiperkaliemia* poate provoca incetinirea impulsurilor electrice, prin nivelul scazut de electroliti in sange. De asemenea, tratamentele medicamentoase pentru tratarea unor afectiuni cardiace si a hipertensiunii arteriale, medicamente de tipul betablocantelor, antiaritmicelor si digoxinul pot influenta frecventa cardiaca.
Simptome de bradicardie
Pacientul diagnosticat cu aceasta forma de aritmie, poate resimti simptome ca:
• ameteli frecvente
• dispneea (dificultati respiratorii, respiratie dificila)
• oboseala
• dureri in piept si palpitatii cardiace
• probleme de concentrare
• lipotimie
Pentru a avea siguranta ca frecventa cardiaca este normala, intre 60 si 100 de batai pe minut in stare de repaus, este necesara masurarea pulsului, folosind un pulsiometru.
In cazul in care pulsul este totusi normal, insa simptomele aritmiei sunt resimtite, recomandarea principala este aceea de a vizita medicul cardiolog, pentru a exclude orice probabilitate a unei afectiuni cardiace.
Investigatii radioimagistice si de laborator
In cadrul consultului cardiologic, pentru evidentierea bradicardiei, pe langa consultul clinic, se efectueaza electrocardiograma care are rolul de a evalua eventuale anomalii de ritm.
De obicei, bradicardia se poate resimti in timpul efectuarii electrocardiogramei, insa poate fi si episodica, iar in momentul eletrocardiogramei sa nu poata fi observata. Din acest motiv, in cazul in care bradicardia nu se evidentiaza pe electrocardiograma efectuata in timpul consultatiei, medicul va recomanda montarea unui holter ecg.
Acest dispozitiv inregistreaza intreaga activitate electrica a inimii si poate fi purtat de catre pacient, pentru minimum 24 de ore sau, la recomandarea medicului cardiolog, pentru 72 de ore. In acest timp, pacientul va avea o activitate fizica normala, cu efort normal pentru a se putea identifica episoadele aritmice, atat in stare de efort, cat si in repaus.
*Este necesara efectuarea analizelor de laborator pentru diagnosticarea hiperkaliemiei sau a hipotiroidiei. Nivelul ridicat de potasiu in organism poate tulbura activitatea electrica. Tratand dezechilibrul electrolitic, se poate restabili ritmul normal al inimii.
Desi masurarea tensiunii arteriale, a pulsului si efectuarea unei electrocradiograme pot fi suficiente pentru diagnosticarea bradicardiei, in anumite cazuri, se impun teste suplimentare pentru a detecta cauzele aparitiei aritmiei.
Ecografia 2D si Doppler evidentiaza eventualele boli structurale cardiace ce sunt asociate bradicardiei.
O alta investigatie importanta in diagnosticarea corecta a aritmiilor cardiace este testul de efort. Acest test se efectueaza in tinuta sportiva, pe banda de alergat sau pe cicloergometru (bicicleta medicala), se monteaza eletrozi pe pieptului pacientului cu rolul de a monitoriza functionalitatea inimii in timpul efortului (arata capacitatea inimii de a creste frecventa cardiaca), respiratia si tensiunea arteriala.
De asemenea, se poate recomanda angiografia coronariana cu rol de evidentiere a problemelor structurale de la nivelul arterelor coronare.
Cand bradicardia este severa si nu poate fi evidentiata cu ajutorul investigatiilor prezentate mai sus, se recomanda efectuarea unui studiu electrofiziologic. Scopul acestor studii electrofiziologice este acela de a determina cauza exacta a aritmiei, testand activitatea electrica a inimii pentru a descoperi originea ritmului anormal. Este o investigatie concreta, care poate stabili necesitatea implantarii unui stimulator cardiac (pacemaker) si poate stabili daca este necesara efectuarea unei ablatii in cazul tahiaritmiilor.
Tratamentul pentru bradicardie
Conduita terapeutica pentru tratarea bradicardiei variaza in functie de probleme eletrice de conducere, severitatea simptomelor si cauzele frecventei cardiace scazute.
Daca bradicardia este cauzata de apneea de somn obstructiva, de hipotiroidism, tratarea acestor afectiuni poate corecta rimtul anormal.
Numeroase medicamente pentru tratarea unor afectiuni diverse, pot determina modificari ritmice. In baza anamnezei, medicul cardiolog va verifica daca acele medicamente cauzeaza aritmia si, daca este necesar, va recomanda tratamente alternative rezolvand astfel si tulburarea de ritm cardiac.
Pentru a tine sub control aritmia cardiaca, poate fi necesara implantarea unui stimulator cardiac. Acest dispozitiv, de dimensiuni mici, dotat cu un generator de puls si sonde de stimulare, este implantat subcutanat, sub clavicula stanga sau sub muschiul pectoral, cu rolul de a ajusta ritmul inimii in raport cu nevoile organismului.
Procedura de implantarea a stimulatorului cardiac este una minim invaziva si presupune fixarea sondelor la nivelul tesutului cardiac, urmand ca acestea sa fie atasate generatorului de puls. Stimulatorul cardiac monitorizeaza permanent frecventa cardiaca si genereaza impulsuri electrice ori de cate ori este nevoie pentru a restabili, in cazul aritmiilor, frecventa cardiaca normala.
Recomandari Medicale
In momentul in care resimtiti frecvent unele dintre simptomele mentionate in acest articol, recomandarea medicala este aceea de a va adresa unui medic specialist cardiolog pentru a exclude, in primul rand, o boala cardiaca severa.
In urma consultului, medicul cardiolog va va recomanda pasii pe care ii aveti de efectuat in continuare sau, in cazul in care nu exista motive de ingrijorare, va va recomanda un control cardiologic periodic. Este recomandat ca episoadele de aritmie cardiaca sa fie notate pentru a ajuta in anamneza pacientului.
Sursa: www.csid.ro
