Martisorul, simbolul venirii primaverii, are origin stravechi si este legat de mai multe legene. Se spune ca atunci cand se afla la pascut cu turma sa de oi, Baba Dochia – Sfanta Martira Evdokia din calendarul bizantin – a legat un fir de ata de o para gasita din intamplare pe islaz chiar in ziua de 1 martie. Astfel, aceasta a devenit prima persoana din istorie care a purtat un martisor la inceput de primavara.
Un alt mit spune ca, demult, soarele lua chipul unui fecior mandru, care a fost rapit de un zmeu si inchis intr-o temnita. Un tanar a luptat pentru eliberarea soarelui timp de 3 anotimpuri – vara, toamna si iarna – pana cand a reusit in sfarsit sa-l invinga pe zmeu. Odata cu revenirea soarelui pe cer, natura a reinviat. Insa viteazul n-a mai ajuns sa se bucure de primavara, sangele sau cald s-a scurs pe zapada alba topind-o si rasarind flori albe – ghioceii.
De atunci, tinerii flacai sunt indemnati sa impleteasca doua fire de lana, unul alb si unul rosu, pe care sa le daruiasca fetelor dragi. Rosul simbolizeaza dragostea si sacrificiul salvatorului soarelui, iar albul emana puritatea ghiocelului, vestitorul primaverii. Cercetari arheologice efectuate in România, la Schela Cladovei, au scos la iveala amulete asemanatoare martisorului datand de peste 8.000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite in alb si rosu erau purtate la gat.
Documentar, martisorul a fost atestat pentru prima oara intr-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune ca in Moldova si Bucovina martisorul era compus dintr-o moneda de aur sau de argint, prinsa cu ata impletita alb-rosu si era purtat de copii in jurul gatului. Fetele adolescente purtau si ele martisor la gat in primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi sa il prinda in par si sa-l pastreze pana la sosirea primilor cocori si inflorirea arborilor.
La acel moment, fetele isi scoteau martisorul si-l atarnau de creanga unui copac, iar moneda o aruncau pe casa. Aceste “ritualuri” asigurau un an productiv. Oricare i-ar fi legenda, martisorul ramane un simbol al renasterii naturii, al bucuriei si al prosperitatii.
