Iată-ne la câteva luni distanță de angajamentele și acele promisiuni cu care am început noul an. Între timp, a intervenit… viața, iar noi am renunțat la anumite rezoluții. De ce o facem și ce remedii există?
Tu cum îți stabilești obiectivele?
De ce să nu recunoaștem, deseori ne stabilim obiective în funcție de ceea ce, logic, pare bun pentru noi. Să ne lăsăm de fumat. Să ne lăsăm de… Vasile, pe care îl iubim prea mult și prea degeaba. Să facem sport, că sedentarismul e nasol.
Dar avem și un plan pentru toate astea? Suntem pregătite de frustrarea cauzată de absența tutunului, de privarea de prăjituri pentru o dietă nobilă, de dorul de Vasile sau de sentimentul că ești un elefant între toate grațiile de la sala de sport? Nu. Nu suntem.
Când ne stabilim un obiectiv, ne proiectăm temporar în starea de bine dată de atingerea lui. Uităm că schimbările sunt anevoioase, că vom avea obstacole, că motivația nu o deținem cu nemiluita și, mai ales, că ne simțim prea confortabil exact așa cum ne-am obișnuit.
Pentru că și dacă ceva nu e bun pentru noi, dacă persistăm, înseamnă că există un beneficiu. Iar acesta poate fi real sau investit cu această calitate.
De exemplu, dacă fumez când sunt stresată, mă relaxez. Nu este adevărat. Ba mai mult, vei perpetua anxietatea și ai reușit să o asociezi cu un obicei dăunător, făcând-o și mai nocivă.
Te vei stresa mereu, iar relaxarea ține de ce ai în minte, nu de țigara din mână. Sau ai fumat o țigară (în cazuri grave, jumătate de pachet) și te-ai simțit brusc zen?
Chiar vrei să te schimbi?
Nu este bine să duci o viață sedentară. Știm de la medici, din media și de pe la prieteni. Dar e comod. Iar să mergi la sală e greu și frustrant, deseori.
Mai mult, o fi bine, dar parcă tu te gândești rar la asta și mai des primești îndemnuri de la cei din jur. Deci dorința, în sine, nu este interiorizată. Nu pentru că nu ai vedea beneficiile, dar nu crezi că este ceva absolut necesar.
Dacă dorința de schimbare nu există, degeaba ne facem planuri mărețe. Ne imaginăm capabili, dornici și perseverenți pentru că este ușor să ne imaginăm astfel. Chiar și flatant. Și optimist.
Dar, din nou, drumul anevoios până la realizări ne blochează chiar și inițiativa. Așa că… nu ești o persoană sportivă, nu îți place să mergi singură la sală, nu ai bani luna aceasta și nici timp.
Iată cum am desființat o rezoluție. Care, de altfel, va rămâne pe fundal. Pentru că, nu-i așa, știi doar că ar fi o schimbare în bine.
Vise mari cu pași mici
Orice schimbare, știm deja, începe cu primul pas. Iar dacă învățăm să ne împărțim un obiectiv major în obiective mai mici, îl vom aborda diferit.
Întreabă-te ce înseamnă pentru tine schimbarea dorită, dacă o vrei cu adevărat, dar și ce presupune aceasta.
Stabilește pașii pe care îi ai de făcut și începe prin a te lupta cu primul. Chiar dacă e greu, nu e suficient de motivant, chiar și aici întâlnești piedici și te bate gândul să te răzgândești.
Provoacă-te să faci puțin, să începi cu puțin. Și, chiar dacă e absurd, apreciază-ți reușitele oricât de mici ar fi.
Recompensează-te și planifică ce vei face în continuare. Iar dacă nu funcționează, fii sinceră cu tine și stabilește-ți obiective pe care chiar îți dorești să le atingi.
Gândește-te cum ai procedat când ai obținut ceva ce voiai. Ce a funcționat? Ce ai făcut? Ce simțeai? Pornind de acolo, vei regăsi metodele de a ajunge la aceleași rezultate.
Dar, din nou, ești pregătită pentru asta?
Sursa: www.psychologies.ro
