Multe persoane au o nemulțumire cronică, indiferent de sursele ei. Iar atunci când ne plângem, fiecare avem un stil propriu. Iată câteva tipare, dar și cum să găsești soluții atunci când ai nevoie de ele.
Chiar dacă nu ne dorim neapărat acest lucru, vrem nu vrem, ajungem în diverse situații să tragem cu urechea la ce vorbesc cei din jur.
Fie suntem în metrou, tren sau aeroport, când nu avem ceva mai bun de făcut, suntem expuși conversațiilor celor din jur. Și nu odată, concluzionăm că cei mai mulți dintre noi își varsă nemulțumirile.
Iar acestea sunt dintre cele mai variate: vremea, războaiele, situația economică, socrii (poate locul lor era lângă războaie) sau dureri diverse. Ai zice că e finalul lumii…
Psihologia nemulțumirilor
Dacă e așa urât să te plângi, oare de ce nu te poți opri? Există o sumedenie de cercetări asupra acestui fenoment și a motivelor de la baza lui.
În primul rând ai nevoie să îți afirmi lipsa de satisfacție, iar acest lucru îl verbalizezi… cum ar fi în timpul unei cine care nu ți-a plăcut. Doar așa se obțin feedback-urile consumatorilor cand vine vorba despre serviciile oferite.
Nemulțumirea apare într-o situație negativă: traficul auto, un film prost, electricianul care nu a făcut treabă bună sau primăria care face numai prostii. Desigur, nu contează doar situația în sine, ci și factorii personali.
Poți observa că unii se vaită, iar alții se abțin. Pentru că există și un anumit nivel pe care trebuie să îl atingă nemulțumirea înainte să înceapă comentariile.
Uneori, asta depinde de controlul pe care îl are o persoană asupra situației. Dacă o companie aeriană îți rătăcește bagajul, vei depune o plângere pentru că știi că asta ajută la soluționarea ei.
Dar există și alți factori implicați, respectiv toleranța la conflict, vârsta sau dorința de a te prezenta într-un mod pozitiv.
Tipologiile nemulțumiților
Este util să înțelegem că nemulțumiții nu sunt toți la fel. Există, desigur, cei care nu sunt niciodată satisfăcuți, iar pe ei îi putem numi drept nemulțumiți cronici. Au tendința să evalueze la nesfârșit o problemă și să se concentreze mereu pe neajunsuri și nu pe progres.
Există cercetări care arată că dacă ne facem din astfel de plângeri și văicăreli un obicei, ne reprogramăm creierul să gândească astfel în mod constant. Programarea aceasta poate fi schimbată, dar nemulțumiții nu vor considera că va funcționa demersul…
Există și cei care simt nevoia să se elibereze și să își verse năduful. Aceștia au un plan (nu foarte fericit) de a se orienta pe ei înșiși și experiențele (etichetate drept) negative.
Vărsându-și supărările, ei solicită atenția confidenților pentru că se simt validați când o primesc alături de simpatie.
Evident, nu vor lua în seamă sfaturile sau soluțiile oferite. Nu vor să rezolve nimic, ci doar să se simtă validați.
Partea proastă a celor două tipologii este că strică cheful celor din jur, iar drept reacție, și cel care se plânge ajunge să se simtă și mai rău…
Cum să îți exprimi corect nemulțumirile
O tipologie a nemulțumiților este cea instrumentală, respectiv concentrată pe rezolvarea de probleme.
Dacă atragi atenția partenerei că a cheltuit prea mulți bani de pe card, poate fi o nemulțumire instrumentală. Mai ales dacă te concentrezi pe impactul problemei, importanța schimbării și cooperați să găsiți o soluție.
Din păcate, studiile arată că acest tip de plângeri reprezintă mai puțin de 25% dintre nemulțumirile manifestate de oameni.
Într-un alt studiu, cercetătorii au descoperit că oamenii veseli se plâng mai rar. Mai mult, că acești oameni erau mai ancorați în prezent și prin urmare se pretau la a-și manifesta nemulțumirea atunci când aveau sau căutau un plan pentru a o soluționa.
În concluzie:
Avită să îți strici și mai tare dispoziția manifestându-ți nemulțumirile.
Manifestă-ți nemulțumirea atunci când consideri că efectul va fi o schimbare pozitivă.
Gândește-te dacă poți pune altfel problema, fără să te plângi.
Limitează-ți expunerea la nemulțumiri evitând nemulțumiții.
Sursa: www.psychologies.ro
