Diabetul se caracterizează prin valori crescute ale zahărului în sânge, dar, de cele mai multe ori, fiind asimptomatic, rămâne nedepistat.
În 50% din cazuri, persoanele care se află în faza de prediabet dezvoltă această boală în următorii zece ani. Conform Consiliului director al Asociaţiei Europene de Diabet (EASD), 11,6% din populaţie suferă de diabet zaharat, iar 16% de prediabet.
Peste 30% dintre bolnavii de diabet prezintă o complicaţie a acestei boli la nivelul pielii. Dacă suferiţi de această afecţiune este important să fiţi conştienţi de problemele care pot apărea şi să vă consultaţi medicul înainte ca problema să scape de sub control.
Infecţiile bacterine sau micotice sunt des întâlnite în cazul unui diabet dezechilibrat. De obicei, acestea sunt mult mai severe şi mai rezistente la tratament ca la restul populaţiei. Medicul dermatolog Proca Ancuţa explică pentru CSID cum se manifestă şi cum pot fi ţinute sub control afecţiunile cutanate determinate de diabet.
Furunculoza are o incidenţă crescută la diabetici, iar această boală reprezintă un factor favorizant pentru dezvoltarea ectimelor, a erizipelului recidivant şi a gangrenei. Candidozele cutaneo-mucoase, eritrasma (infecţie localizată în pliurile pielii) şi pitiriazisul versicolor (micoză a tegumentului ce modifică culoarea pielii în zonele afectate.) sunt, de asemenea, infecţii micotice frecvent întâlnite la diabetic. Tratamentul acestora este condiţionat de echilibrarea bolii.
Piciorul diabetic este întâlnit la 1-5 % dintre pacienţi, apar leziuni la nivelul pielii şi a ţesutului subcutanat (mal plantar perforant), nervilor (neuropatie diabetică) , vaselor de sânge (micro şi macroangiopatie diabetică) şi oaselor (osteoartropatia diabetică ). Cea mai gravă complicaţie cronică este gangrena diabetică, ce apare pe fondul ischemiei, a neuropatiei şi a infecţiei. Frecvent, duce la amputaţie.
Necrobioza lipoidică, mai frecventă în rândul femeilor, este o dermatoză localizată predominant la nivelul gambelor. Constă în apariţia unor plăci ovalare cu centrul atrofic şi telangiectazii (vase superficiale de sânge) de culoare gălbuie şi margini brun-violacee, nedureroase. În unele cazuri, aceste leziuni pot ulcera.
Granulomul inelar generalizat apare predominant la femei, în general la cele de peste 40 de ani, şi se manifestă clinic prin multiple leziuni inelare, asimptomatice, cu margini ferme, şi centrul hipopigmentat.
Dermopatia diabetică sau “sindromul gambelor pătate”, prezentă la 50% dintre cazuri, se manifestă prinpete eritematoase, care devin brune şi atrofice.
Lipodistrofia insulinică poate fi prezentă sub trei forme: lipodistrofia atrofică, manifestată clinic prin atrofia ţesutului gras la locul de injectare al insulinei, sau chiar şi la distanţă, lipodistrofia hipertrofică, cu apariţia unei mase proeminente, nedureroasă, şi lipodistrofia mixtă, când cele două forme, atrofică şi hipertrofică, coexistă.
Acanthozis nigricans, asociată cu hiperinsulinism (secreţie excesivă de insulină), şi obezitate, se manifestată clinic prin placarde brun-negricioase papilomatoase, localizate la nivelul zonelor de flexie, faldurilor abdominale, axilei, gâtului, uneori şi la nivelul mucoaselor.
Xantomatoza eruptivă apare atunci când diabetul este necontrolat, iar pacientul prezintă nivele înalte de glucoză în sânge şi hipercolesterolemie. Clinic, au aspectul unor papule ferme, roz-gălbui, cu halou eritematos , uneori pruriginoase. Sunt localizate pe feţele de extensie ale membrelor şi pe fese. De obicei, se remit în urma echilibrării diabetului.
Scleredemul diabeticului este o problemă cutanată rară, care afectează persoanele cu diabet zaharat vechi , care suferă şi de alte complicaţii (renale, cardiace sau neurologice) ale bolii deja prezente. Afecţiunea determină o îngroşare a pielii la nivelul feţei, gâtului şi toracelui. Debutul este insidios şi este precedat adesea de eritem.
Scleroza digitală se manifesă prin modificări la nivelul articulaţiilor şi tegumentului mâinilor şi picioarelor. Pielea devine groasă, cerată şi strânsă. Este posibil să apară şi rigiditatea degetelor, dar şi a articulaţiilor mari ale corpului. Se poate însoţi de contractura Dupuytren sau sindromul de tunel carpian , afecţiuni care sunt, de asemenea, mai frecvente la diabetic decât la restul populaţiei.
Vitiligo este o afecţiune a pielii frecvent asociată cu diabetul de tip1. Melanocitele care formează melanina sunt distruse, ducând la apariţia unor porţiuni de piele decolorată. Leziunile de vitiligo sunt asimptomatice, pot fi localizate în oricare parte a corpului, iar, în general, sunt simetrice.
Buloza diabetică este o dermatoză rară, care se manifestă prin apariţia unor bule mari, pline cu lichid, localizate la extremităţi. De obicei, sunt nedureroase, nepruriginoase şi se vindecă, fără a fi necesar un tratament, în 2-5 săptămâni.
Pruritul localizat sau generalizat (mâncărimi), lichenul plan şi psoriazisul sunt, de asemenea, mai întâlnite în rândul diabeticilor decât la restul populaţiei.
Menţinerea diabetului sub control este cel mai important factor în prevenirea acestor probleme ale pielii. Urmaţi sfaturile medicului în ceea ce priveşte hrana, exerciţiul şi medicaţia. Păstraţi nivelul glicemiei în intervalul recomandat. Îngrijirea adecvată a pielii poate ajuta, de asemenea, la reducerea riscului de apariţie a problemelor cutanate.
Sursa: www.csid.ro
