De regulă fugim de emoțiile negative. Cine le-ar căuta intenționat? Dar soluția nu este să le ascundem. Nici să le negăm.
Nu cred că poate spune cineva că nu a avut niciodată un acces de furie. Sau că nu a resimțit colții anxietății. Iar despre inimi frânte, nici nu mai vorbim… Din păcate, avem prostul obicei să le mascăm.
Avem impresia că ne fac vulnerabili, că cei din jur ne vor judeca, sau că nu am învățat nimic la viața noastră dacă nu suntem în stare să le depășim (fără efort). Mai ales când se găsește câte un „înțelept” prin preajmă să ne încurajeze la modul „parcă nu știi mai bine de atât”.
Partea bună este că cercetări recente ne arată că pe termen lung ne ajută mai mult acceptarea acestor emoții negative. Pentru că sunt autentice, iar noi sinceri cu noi înșine.
Una dintre cercetări demonstrează că dacă facem eforturi să ne simțim mai bine sau să părem că ne simțim mai bine atunci când suntem încărcați de emoții negative, acest lucru duce la probleme psihice pe termen lung. Pe scurt, dacă te simți prost că te simți prost… te vei simți mult mai rău.
Studiul demonstrează că cei care își permit stările proaste și nu se simt rușinați de ele, au o mai bună stimă de sine și o mai bună calitate a vieții în ansamblu. Te-ai fi gândit că este atât de simplu?
Nu, pentru că deseori, ascundem ceea ce simțim pentru a nu părea slabi sau pentru a nu-i deranja, întrista, copleși pe cei din jur.
Poate aici nu ar fi rău să lucrăm la relația pe care o avem cu noi înșine, la îngăduința de care dăm dovadă în ceea ce ne privește sau la modul în care știm să cerem sau să acceptăm ajutorul celor din jur.
Acceptarea emoțiilor negative și recunoașterea lor, duce la sănătate psihică și la diminuarea, în timp, a intensității cu care le trăim. Stările neplăcute sunt temporare, asta e important să păstrăm în minte. Iar dacă recunoaștem faptul că nimic nu este definitiv (ok, aproape nimic) în viață, atunci, vom încerca să acceptăm că este doar o etapă, că va trece, că vor veni și zile mai bune.
Acceptarea stărilor neplăcute și cunoașterea lor ne ajută și să evităm o gândire catastrofică.
Dacă suntem înclinați spre negativism și pesimism, cu atât mai mult vom „profita” de astfel de emoții pentru a ne confirma cele mai sumbre teorii. Dacă acceptăm emoțiile negative fără să încercăm să le schimbăm, cercetările ne spun că vom ajunge să gestionăm mult mai bine stresul.
Așadar, data viitoare când îți vei propune să… „put on a happy face” (mimezi că ești fericită) mai gândește-te. În avantajul cui procedezi astfel?
Unul dintre cercetătorii studiului legat de emoții negative spune că fericirea înseamnă mai mult decât să simți plăcere și să eviți durerea. Fericirea înseamnă experiențe semnificative și valoroase, inclusiv emoții pe care înțelegi că este firesc să le ai.
Toate emoțiile pot fi pozitive într-un context și negative în altul, indiferent dacă sunt plăcute sau neplăcute.
Deși pare greu de crezut, persoanele care sunt mai deschise în a experimenta emoții pozitive și negative deopotrivă, au șanse mai mici să treacă printr-o depresie. Oamenii, de regulă, vor să se simtă bine, iar atunci când se simt bine, așteptarea lor este că ar trebui să se simtă chiar și mai bine.
Iar acest timp de gândire, per ansamblu, îi face nefericiți. Oricât de improbabil pare.
Prin urmare, pentru sănătatea noastră mentală este recomandat să ne acceptăm emoțiile negative și nu să le ascundem. Nici să le exagerăm. Recunoașterea lor duce la o mai bună gestionare în timp. Iar calitatea vieții se va îmbunătăți considerabil.
Sursa: www.psychologies.ro
